Tag Archives: presa

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Mai mult 22 comentarii

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Mai mult 14 comentarii

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

spotlight

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Mai mult 6 comentarii

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

numarul-zero

Dacă n-ați citit ultima carte a lui Umberto Eco – Numărul zero – nu e nicio pagubă. Trăiți asta de 25 de ani. Dar dacă nu veniți la ultimul club de carte de anul ăsta s-ar putea să fie o pierdere 😉

Mai mult 7 comentarii

De ce nu au românii încredere în societatea civilă?

tomorow

Nu știu, dar vă spun care e legătura dintre nunta la sat, coliva lu’ mamaie și conferințele de presă în era lui „click aici ca să vezi ce n-ai văzut”.

Mai mult 35 comentarii

Țara guvernată cu proteveu’

drama

În care sărăcia, lipsa de educație nu se tratează cu politici și strategii coerente de dezvoltare, ci se cârpesc de azi pe mâine cu donații generate din milă și lacrimi vărsate la ore de maximă audiență.

Mai mult 10 comentarii

De ce e mai bine să plagiezi, decât să creezi

defending-plagiarism

Cum m-a plagiat duduia Diana Toea în Adevărul și mi-a făcut cunoscută munca, fără să mă numească, în Historia, Metropotam, RomâniaTV și alte publicații care se bazează pe preluarea articolelor altora.

Mai mult 35 comentarii

Câinele de pază al democrației și păduchii lui acoperiți

caine

Fiecare redacție are cel puțin câte un ofițer acoperit, așa cum fiecare organ de presă are un patron cu interese politice/economice pe care le acceptăm în funcție de afinități sau disperare

Mai mult 6 comentarii

Unde era presa

cristian-vasile-igu

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit la Roșia Montană, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster.

Mai mult 7 comentarii

Libertatea de exprimare (la TV) în România

televiziunile din romania

Televiziunile din România se joacă de-a copilul optimist și ăla pesimist din bancul cu balega de cal. Iar calul e mort în grajd.

Mai mult 4 comentarii

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.