Am citit eu cartea de memorii a lui Daniel Morar, ca să nu trebuiască s-o faceți voi, dar tot vă recomand insistent s-o citiți, căci vă va face să vedeți ce proști ați fost și ce proști veți fi în continuare, pe lângă alte categorii profesionale, cum ar fi magistrații 😉
Nemurirea și dilemele etice la oamenii de știință

Oamenii din copaci, de Hanya Yanagihara, o poveste din care te extragi cu greu, atunci când ți se bate în ușa de la baie să mai eliberezi tronul și pentru alții 🙂
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă

„Cât de greu înțelegi unele lucruri pe care nu le-ai trăit direct și cât de diferit le înțelegi, în timp, chiar și pe cele la care ai asistat sau ai contribuit” – Inocenții, de Ioana Pârvulescu.
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…

Deși jumătate e scris în patul unei curve, romanul „Patul lui Procust”, al lui Camil Petrescu, nu e neapărat unul de dragoste, ci o frescă a societății interbelice românești, actuală și azi, o sută de ani mai târziu.
O carte care să vă scoată din timpul vostru

„Cine te uită”, a doua carte de un realism magic scrisă de Maia Levantini, o călătorie în spațiu și timp prin istoria familiei și a Europei, cu un pic de amor, nițel ghinion, multe coincidențe și o mână de poeți și scriitori care au format-o pe „curva cultivată și deprimată” 😉
Lizoanca, sentimentul românesc al impunității

Cea mai mare catastrofă a vieţii e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă – zice Doina Ruști în „Lizoanca la 11 ani”, romanul care ne arată rețeta de succes pentru fabricarea adulților defecți
Povești rusești de păcălit popoare

Al doilea roman al lui Guzel Iahina, despre mărirea și decăderea germanilor, strămutați pe malurile Volgăi de Ecaterina cea mare și decimați de marele Stalin. Copiii de pe Volga, lectură utilă zilele astea, încă o poveste rusească de adormit popoarele conlocuitoare.
Când termini casa, vine moartea

Casa Buddenbrook, romanul de debut al lui Thomas Mann, nu e o carte de citit după ce te-ai chinuit să-ți faci o casă, cu ultimele puteri și economii, dar așa e viața asta, îți arată pisica taman când ți-e lumea mai dragă
Când îți pune nevasta titlu la carte

Fructele mâniei, un titlu bun pentru încă un roman okeiuț de John Steinbeck. La clubul de carte, firește.
Biblia după Steinbeck

„La răsărit de Eden”, de John Steinbeck – o carte scrisă bine, dar construită prost.