Un jurnal de călătorie din secolul 19, citit cu lipsa de răbdare și atenție din pandemia secolului 21.
Tag Archives: recenzie
Realismul magic lovește din nou clubul de carte
Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez – o cronică de familie sud americană care a avut și noroc de un premiu Nobel, că altfel n-ar fi auzit mulți de ea.
Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?
Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, o carte care nu avea nevoie de recenzia mea, dar iată că a primit-o. Și o mai discutăm și luni la clubul de carte.
Păcatele tinereții, la clubul de carte
Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.
Unde ajungi dacă mergi cât trebuie
Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter
Supunerea unui macho aproximativ
Supunere, de Michel Houellebecq, o ficțiune politică și o fantezie masculină care te irită și te lasă mai feministă decât erai înainte s-o citești
Sonia ridică mâna, își mușcă buzele și tace
Al doilea roman al Laviniei Braniște mi-a plăcut, dar parcă nu așa de mult ca primul. „Sonia ridică mâna” te face să te întrebi dacă chiar așa e lumea în care trăiești sau e doar o imagine luată de un fotograf care are o zi nașpa.
Laur, diferența dintre om și omenire
Încă o carte lăudată de Internet se citește la clubul nostru de carte: Laur, de Evgheni Vodolazkin. O poveste de la 1400 scrisă cu mintea omului de acum, 600 de ani mai târziu.
Zuleiha deschide ochii în GULAG
Deschiaburită și „reabilitată” de comuniști, cu de-a sila, tătăroaica Zuleiha se emancipează de viața de femeie asuprită de bărbat și soacră în cel mai improbabil loc: o colonie de muncă forțată. Povestea ei și a altor 18 milioane de oameni, scrisă de nepoata unei bunici deportate în Siberia.
Despre regretele unei vieți râvnite
„Luna și focurile”, prima carte de la clubul de carte de anul ăsta – despre întoarcerea în sat, ca să arăți că te-ai realizat. Se putea și mai bine. După ce a scris-o, Cesare Pavese s-a sinucis. Nici lui nu i-o fi fost ușor.
Articole
-
Trei într-o barcă, fără mască
-
Cât (crezi că) valorezi în caz de Covid?
-
The Queen’s Gambit
-
Între libertatea religioasă și aia sexuală
-
Realismul magic lovește din nou clubul de carte
-
Să se dezbată primesc, dar să nu se schimbe nimic – din nou despre parcările din sectorul 3
-
Florina Presadă: Din opoziție nu ai cum să arăți ce ai făcut. Mai ales că PSD-iștii îți fură și legile
-
Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?
-
Dollo: Reclamați-i la Autoritatea națională pentru pro...
-
Amza Dumitra: 22 noiembrie 2020 .Azi am primit și eu un plic pl...
-
-
-
-
Fragola: Multumesc, dar se face prea tirziu si nu vreau sa ...
-
Grizon: Şi pentru mine a fost o carte de referinţă, pe ...
-
Cosmina: Fb-ul mi-a amintit de articolul acesta și creieru...
Ce citim luna asta
