Cea mai mare catastrofă a vieţii e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă – zice Doina Ruști în „Lizoanca la 11 ani”, romanul care ne arată rețeta de succes pentru fabricarea adulților defecți
Povești rusești de păcălit popoare

Al doilea roman al lui Guzel Iahina, despre mărirea și decăderea germanilor, strămutați pe malurile Volgăi de Ecaterina cea mare și decimați de marele Stalin. Copiii de pe Volga, lectură utilă zilele astea, încă o poveste rusească de adormit popoarele conlocuitoare.
Când termini casa, vine moartea

Casa Buddenbrook, romanul de debut al lui Thomas Mann, nu e o carte de citit după ce te-ai chinuit să-ți faci o casă, cu ultimele puteri și economii, dar așa e viața asta, îți arată pisica taman când ți-e lumea mai dragă
Când îți pune nevasta titlu la carte

Fructele mâniei, un titlu bun pentru încă un roman okeiuț de John Steinbeck. La clubul de carte, firește.
Biblia după Steinbeck

„La răsărit de Eden”, de John Steinbeck – o carte scrisă bine, dar construită prost.
O parte din viața și prada lui Marin Preda

Prima și singura carte de memorii a autorului Moromeților se discută la clubul de carte. O fi bine, o fi rău…?
Nimic despre vaccinarea anti Covid 19

60 de ani după ce Edward Jenner a inventat vaccinul, viața pe pământ a fost un pic mai bună, dar nu neapărat mai dreaptă. Despre nedreapta soartă a clasei muncitoare, care nu merge nici în Paradis, este romanul extraordinar de la clubul de carte de luna asta: Germinal, de Emile Zola. Romanul de la 1860, numai bun de citit la coadă la vaccinare 😉
Realismul magic lovește din nou clubul de carte

Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez – o cronică de familie sud americană care a avut și noroc de un premiu Nobel, că altfel n-ar fi auzit mulți de ea.