Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.
Tag Archives: recenzie
Unde ajungi dacă mergi cât trebuie
Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter
Supunerea unui macho aproximativ
Supunere, de Michel Houellebecq, o ficțiune politică și o fantezie masculină care te irită și te lasă mai feministă decât erai înainte s-o citești
Sonia ridică mâna, își mușcă buzele și tace
Al doilea roman al Laviniei Braniște mi-a plăcut, dar parcă nu așa de mult ca primul. „Sonia ridică mâna” te face să te întrebi dacă chiar așa e lumea în care trăiești sau e doar o imagine luată de un fotograf care are o zi nașpa.
Laur, diferența dintre om și omenire
Încă o carte lăudată de Internet se citește la clubul nostru de carte: Laur, de Evgheni Vodolazkin. O poveste de la 1400 scrisă cu mintea omului de acum, 600 de ani mai târziu.
Zuleiha deschide ochii în GULAG
Deschiaburită și „reabilitată” de comuniști, cu de-a sila, tătăroaica Zuleiha se emancipează de viața de femeie asuprită de bărbat și soacră în cel mai improbabil loc: o colonie de muncă forțată. Povestea ei și a altor 18 milioane de oameni, scrisă de nepoata unei bunici deportate în Siberia.
Despre regretele unei vieți râvnite
„Luna și focurile”, prima carte de la clubul de carte de anul ăsta – despre întoarcerea în sat, ca să arăți că te-ai realizat. Se putea și mai bine. După ce a scris-o, Cesare Pavese s-a sinucis. Nici lui nu i-o fi fost ușor.
Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci
Petrecut în secolul 18, scris în secolul 20 și citit în secolul 21, romanul lui Silviu Angelescu are minunata calitate de a ne arăta cum suntem, cum am fost și cum vom mai fi, ca popor și ca indivizi, într-un dulce, amuzant grai pe care numai un lingvist și folclorist îl putea născoci.
Americana: de ce să te întorci într-o țară ca Nigeria? Sau România?
Povestea emigrării și a întoarcerii acasă a lui Ifemelu și Obinze, doi nigerieni care nu au mâncat salamul cu soia al sclaviei, și s-au dus de-a gata la democrație și egalitate în vestul corect politic, dar încă discriminator. La următorul club de carte, din octombrie.
O carte optimistă despre lume, în care autorul moare la final
Factfulness, cartea scrisă de suedezul Hans Rosling împreună cu fiul și nora lui, te învață să nu mai iei lucrurile așa în tragic, că lumea nu se duce dracului așa cum ți se pare. Și are câteva argumente bune.
Articole
-
Păcatele tinereții, la clubul de carte
-
Roșii verzi prăjite
-
O mașină iubită
-
Nevoia de un Spirache la primărie
-
Clasici, da’ mulți
-
Unde ajungi dacă mergi cât trebuie
-
Trei ani fără aparat de îndreptat dinții – trilanț :)
-
Nevoi de moșiereasă – pool boy sau niște clor?
-
Roșii verzi prăjite
-
Nevoia de un Spirache la primărie
-
O mașină iubită
-
Păcatele tinereții, la clubul de carte
-
Stefan Bragarea: Dumnezeule, ce de comentarii! Somn ușor la Club...
-
mihai: Dragă eu, să știi că am fost internat într-un...
-
-
Dollo: Bine că ai scăpat de o grijă :) Sper că ești ...
-
-
Alina M: Doar anul acesta am luat și altceva, și anume tr...
-
-
Ce citim luna asta
