De Ziua națională sărbătorim românește, cu o discuție despre „Animale bolnave”, de Nicolae Breban. Un roman greu, și de citit și de înțeles, pe care majoritatea de la club l-a votat cu două mâini și acum regretă amarnic. O anticipare a anului electoral care vine, probabil 😉
Tag Archives: recenzie
Ana Blandiana – Mai mult ca trecutul
Întâmplări de râsu-plânsu din Epoca de Aur, scrise la cald, în 88-89, și redescoperite 30 de ani mai târziu, ca într-o sticlă aruncată în mare. Rămâi la final cu o întrebare fără răspuns: o fi meritat?
Patria – o carte a victimelor naționalismului prost înțeles
Nu e o carte de istorie despre conflictul spaniolo-basc, de unde a pornit el și ce vrea să obțină, ci este povestea naționalismului extremist raportată la celula de bază a societății – familia și prietenii ei.
Putea să fie altcumva, dar noi am ales așa
Am citit eu cartea de memorii a lui Daniel Morar, ca să nu trebuiască s-o faceți voi, dar tot vă recomand insistent s-o citiți, căci vă va face să vedeți ce proști ați fost și ce proști veți fi în continuare, pe lângă alte categorii profesionale, cum ar fi magistrații 😉
Nemurirea și dilemele etice la oamenii de știință
Oamenii din copaci, de Hanya Yanagihara, o poveste din care te extragi cu greu, atunci când ți se bate în ușa de la baie să mai eliberezi tronul și pentru alții 🙂
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă
„Cât de greu înțelegi unele lucruri pe care nu le-ai trăit direct și cât de diferit le înțelegi, în timp, chiar și pe cele la care ai asistat sau ai contribuit” – Inocenții, de Ioana Pârvulescu.
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…
Deși jumătate e scris în patul unei curve, romanul „Patul lui Procust”, al lui Camil Petrescu, nu e neapărat unul de dragoste, ci o frescă a societății interbelice românești, actuală și azi, o sută de ani mai târziu.
O carte care să vă scoată din timpul vostru
„Cine te uită”, a doua carte de un realism magic scrisă de Maia Levantini, o călătorie în spațiu și timp prin istoria familiei și a Europei, cu un pic de amor, nițel ghinion, multe coincidențe și o mână de poeți și scriitori care au format-o pe „curva cultivată și deprimată” 😉
Lizoanca, sentimentul românesc al impunității
Cea mai mare catastrofă a vieţii e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă – zice Doina Ruști în „Lizoanca la 11 ani”, romanul care ne arată rețeta de succes pentru fabricarea adulților defecți
Povești rusești de păcălit popoare
Al doilea roman al lui Guzel Iahina, despre mărirea și decăderea germanilor, strămutați pe malurile Volgăi de Ecaterina cea mare și decimați de marele Stalin. Copiii de pe Volga, lectură utilă zilele astea, încă o poveste rusească de adormit popoarele conlocuitoare.
Articles
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
-
Ady: deoarece propunerea îmi aparține: 1. propuneri n...
-
Mrs. Green Foot: Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders es...
-
Adrian C.: Cumpar de cate luni din farmaciile Ana Maria fiind...
-
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
Ce citim luna asta
