Oamenilor dezamăgiți de politică le-ar prinde bine să vadă filmul ăsta pentru că au ocazia să înțeleagă ce greu e de găsit și apărat binele într-o lume polarizată, chiar și atunci când politicienii au cele mai bune intenții.
Realismul magic lovește din nou clubul de carte
Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez – o cronică de familie sud americană care a avut și noroc de un premiu Nobel, că altfel n-ar fi auzit mulți de ea.
Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?
Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, o carte care nu avea nevoie de recenzia mea, dar iată că a primit-o. Și o mai discutăm și luni la clubul de carte.
Păcatele tinereții, la clubul de carte
Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.
Sonia ridică mâna, își mușcă buzele și tace
Al doilea roman al Laviniei Braniște mi-a plăcut, dar parcă nu așa de mult ca primul. „Sonia ridică mâna” te face să te întrebi dacă chiar așa e lumea în care trăiești sau e doar o imagine luată de un fotograf care are o zi nașpa.
Laur, diferența dintre om și omenire
Încă o carte lăudată de Internet se citește la clubul nostru de carte: Laur, de Evgheni Vodolazkin. O poveste de la 1400 scrisă cu mintea omului de acum, 600 de ani mai târziu.
Zuleiha deschide ochii în GULAG
Deschiaburită și „reabilitată” de comuniști, cu de-a sila, tătăroaica Zuleiha se emancipează de viața de femeie asuprită de bărbat și soacră în cel mai improbabil loc: o colonie de muncă forțată. Povestea ei și a altor 18 milioane de oameni, scrisă de nepoata unei bunici deportate în Siberia.