Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Apocalipsa AI, după Harari
Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!
Carnavalul din Basel
Măști supradimensionate, muzică de fanfară, critică și autocritică, distracție și tradiție – în total trei zile și trei nopți de balamuc organizat nemțește. Mă rog, elvețienește.
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor
Primul an de expat, realizări și perspective
A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.
Valea Loarei și foștii ei bogați
Dacă n-ați citit la timp cărțile lui Dumas, cu regii Franței și amantele lor, vă fac eu un rezumat aci, despre ocupanți celebri ai castelelor de pe Valea Loarei. Plus un mic rant la adresa construcțiilor megalomane 🙂
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Vizita la pomul lăudat Mont Saint Michel și câteva ore frumoase petrecute la Saint Malo. Plus o metodă interesantă și sigură de a impune reguli în societate. Valabilă la 1700…
Cu balonul în Normandia
Să te înalți câțiva metri la cer, fie și cu ajutorul unui balon cu heliu, e o experiență grea, ca plumbul, pentru niște umeri lucrați mai ales la tastatură, ca ei mei
Vacanța 2025 – Champagne, încoronări, arderi pe rug, războaie și debarcări (I)
Ca orice emigranți cuminți, am stabilit că ne petrecem vacanța 2025 ca să cunoaștem mai bine Franța. Normandia în septembrie părea o alegere bună.
Articles
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
11/05/2026
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
28/04/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
11/05/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
28/04/2026
-
Dollo: Nu a fost, îl punem pe lista scurtă, că precum ...
-
cmv: Nu știu dacă Lady Chatterley’s Lover a făcut ...
- Royal Canin recunoaşte că a sponsorizat concursul din Ucraina – Predeasca.ro – un blog de Ruxandra Predescu: […] pe la prânz am aflat că Royal Canin ar...
-
Dollo: Da, o parte din participanții la club s-au cam s...
-
Dollo: of of :)...
-
Dollo: Da, întotdeauna luăm ca referință ora Românie...
-
alina: * Carmen Uscatu...
-
alina: Propuneri de cărți care m-au făcut să mă simt...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 23 mai 2026, ora 21.00, discutăm „Lecții” de Ian McEwan. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






