Dacă n-ați citit la timp cărțile lui Dumas, cu regii Franței și amantele lor, vă fac eu un rezumat aci, despre ocupanți celebri ai castelelor de pe Valea Loarei. Plus un mic rant la adresa construcțiilor megalomane 🙂
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Vizita la pomul lăudat Mont Saint Michel și câteva ore frumoase petrecute la Saint Malo. Plus o metodă interesantă și sigură de a impune reguli în societate. Valabilă la 1700…
Cu balonul în Normandia
Să te înalți câțiva metri la cer, fie și cu ajutorul unui balon cu heliu, e o experiență grea, ca plumbul, pentru niște umeri lucrați mai ales la tastatură, ca ei mei
Vacanța 2025 – Champagne, încoronări, arderi pe rug, războaie și debarcări (I)
Ca orice emigranți cuminți, am stabilit că ne petrecem vacanța 2025 ca să cunoaștem mai bine Franța. Normandia în septembrie părea o alegere bună.
Murături franco-germane
S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.
Bucureștene
Cum scoate România ce-i mai rău din tine, plus alte constatări de prin minunatul meu oraș natal, care nu-mi pute, dar nici bine nu-mi mai face.
O idee de vacanță pentru copilul din tine
Am emigrat eu aici, la confluența dintre Franța-Germania și Elveția, ca să nu fiți nevoiți voi să căutați și testați destinații turistice interesante prin inima Europei 😉
Viața în comun, la noi și la alții
Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?
Dezvrăjirea de Portugalia
Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
România onestă își fură căciula
O călătorie cu un tren de navetiști București-Constanța în care nașul fură de conivență cu călătorii, din încasările CFR, iar dacă vrei să-l reclami n-ai unde.
Articles
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
26/06/2026
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
24/06/2026
-
Când relele lumii te ajung și-n paradis
15/06/2026
-
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
08/06/2026
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
27/05/2026
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
11/05/2026
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
28/04/2026
-
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
26/06/2026
-
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
24/06/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Dollo: Păi e toată numai o crăpătură, la câte spaț...
-
Dollo: Am tot scris experiențele de pe aici în ultimul ...
-
Sebastian: Buna Dimineata un tabel cu naravuri bune si rele ...
-
Om bun: De obicei cladirile se testeaza in urma cutremurel...
-
Dollo: Tocmai asta încerc să arăt aici, că nu avem pr...
-
Dollo: Da, din păcate nu e și venitul dublu :)...
-
cmv: Mersi mult, Dollo! Super market research! Apropo...
-
Florin: Nu știu dacă urmăriți canale românești.Se pa...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 26 iulie 2026, ora 21.00, discutăm „Un joc și o desfătare” de James Salter. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2026-2027
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






