Tag Archives: succesiune

Momentul testamentului la români

testament1

Să-ți scrii parola de la email în testament și să te apuce râsul la gândul că executorul o va vedea și n-o va înțelege.

Mai mult 15 comentarii

Dollo – o casă jumate

mostenire

Azi am realizat ce trebuie să fi fost în sufletul lui Năstase, când i-a murit mătuș-sa Tamara. Tristețe că a pierdut pe cineva din familie și ușurare că nu se va speti muncind ca să plătească impozite majorate către stat

Mai mult 4 comentarii

Epoca de aur a hârtiilor inutile

leagan-mic

De ce se acoperă un notar cu un munte de hârtii despre care admite că uneori pot fi și false sau cel puțin inexacte. Și ce legătură are asta cu abureala guvernului cu inechitatea impozitării progresive a proprietății.

Mai mult 8 comentarii

Nu eliberăm acte morților, dar le luăm banii

Și Toshiba s-a săturat

Încă un episod din saga succesiunii după tata: În țara în care defuncții au rol fiscal, plătesc impozite și votează, primăriile refuză să elibereze acte de stare civilă pentru ei.

Mai mult 6 comentarii

Mai mare dragul să plătești impozite pentru defuntul de tac-tu

taxe si impozite 3

După ce i-am deschis rol fiscal și i-am plătit impozitul pe casă, am dat azi și o declarație în numele tatălui meu mort, cum că n-a mai avut alte proprietăți în viața lui. Deși asta urmează să aflu după dezbaterea succesiunii.

Mai mult 4 comentarii

Justiție de supermarket (III)

Tribunalu București, raionul dosare arhivate

Tata cred că e deja reîncarnat într-o altă viață în timp ce eu mă chinui să fac succesiunea după el și mă plimb ca orbetele între avocat, notar și, mai nou, judecători. Accesul la justiție e împiedicat de însăși faptul că nimeni nu te luminează pe unde se intră în accesul ăsta.

Mai mult 37 comentarii

Câte originale poate avea un act în România (II)

Birocrație și prostie

… și de ce nu e suficient certificatul de naștere ca să demonstrezi că te-ai născut. Două din aberațiile scornite de mintea unui notar sătul de bani și a funcționarilor Republicii Birocratice România.

Mai mult 29 comentarii

Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri

Într-o zi, fiule, nimic din toate astea nu va fi al tău, din cauza taxelor

De când umblu să fac succesiune după tata înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar în România e mai tare decât să extragi petrol din Golf

Mai mult 69 comentarii

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?