Orange dă 100 de GB pentru fiecare poză de familie încărcată pe harta României centenare. Eu nu m-am putut decide care-i mai bună, așa că mi-am pus tot arborele genealogic. De la străbunica încoace: numa’ femei de ispravă până la mine ☺
Povestea de duminică

Despre un azilant care face două crime, despre iresponsabilitatea industriei farmaceutice, despre incredibila toleranță a părinților care-și pierd fiica și o carte care a ieșit din asta. În Olanda.
De ce mama nu e monarhistă

La coadă la catafalcul lui Gheorghiu Dej. Mama către tata: hai mă, Nelule, să stăm și noi cu lumea asta! Și așa au ajuns niște comuniști în sala tronului din palatul regal. Unde azi e depusă și regina Ana.
Sfântul care n-a fost tata

Nu știu dacă am a-i mulțumi tatei pentru ceva, rămâne valabil ce am scris despre el acum doi ani. Iar la cum a trăit el, sigur ar fi apreciat mai mult, ca pomenire, un pahar cu vin și eventual un sex după, decât o lumânare 😉
De ce, Tată?!
Știți videoclipul ăla cu cum se roagă tinerii în România? E, așa m-am rugat eu azi când abia terminasem de deszăpezit mașina și trotuarul aferent și a apărut în capul străzii o volă de la primărie.
Nu eliberăm acte morților, dar le luăm banii

Încă un episod din saga succesiunii după tata: În țara în care defuncții au rol fiscal, plătesc impozite și votează, primăriile refuză să elibereze acte de stare civilă pentru ei.
Tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.
Mai mare dragul să plătești impozite pentru defuntul de tac-tu

După ce i-am deschis rol fiscal și i-am plătit impozitul pe casă, am dat azi și o declarație în numele tatălui meu mort, cum că n-a mai avut alte proprietăți în viața lui. Deși asta urmează să aflu după dezbaterea succesiunii.