Încă un episod din saga succesiunii după tata: În țara în care defuncții au rol fiscal, plătesc impozite și votează, primăriile refuză să elibereze acte de stare civilă pentru ei.
Tag Archives: tata
Tata
Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.
Mai mare dragul să plătești impozite pentru defuntul de tac-tu
După ce i-am deschis rol fiscal și i-am plătit impozitul pe casă, am dat azi și o declarație în numele tatălui meu mort, cum că n-a mai avut alte proprietăți în viața lui. Deși asta urmează să aflu după dezbaterea succesiunii.
Toată lumea din familia noastră bipolară
Filmul „Toată lumea din familia noastră”, multipremiat recent la Gopo, m-a făcut să mă bucur, pentru prima dată în viață, că tata nu m-a vrut și că n-am fost silită să aleg între o mamă posesivă și un tată labil psihic și cu tendințe (auto)distructive.
Câte originale poate avea un act în România (II)
… și de ce nu e suficient certificatul de naștere ca să demonstrezi că te-ai născut. Două din aberațiile scornite de mintea unui notar sătul de bani și a funcționarilor Republicii Birocratice România.
Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri
De când umblu să fac succesiune după tata înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar în România e mai tare decât să extragi petrol din Golf
Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Camil Petrescu fiul: între tata și raftul din bibliotecă
Fiul lui Camil Petrescu, scriitorul preferat al Elenei Udrea, se restabilește în România după 43 e ani petrecuți la New York. El povestește cum l-a cunoscut pe scriitor abia după ce a murit, prin lecturile obligatorii din programa școlară.
Fără cuvinte
Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat.
Articles
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Toshiba, 2010-2026
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
-
-
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
-
Mihai: Am urmarit numai episodul cu Vancouver care pare u...
-
Elena: Parcă îmi vine să închei și eu simplu, ca Hor...
-
Horațiu: Mi-a plăcut mult să urmăresc impresiile voastre...
-
Dana: am ajuns pana la sfarsit :) las pe maine totusi fi...
-
Florin: Am făcut și eu teoria WC-urilor pe diverse merid...
Ce citim la clubul de carte
