tata

Tag Archives: tata

Tzepe 23/09/2013

Nu eliberăm acte morților, dar le luăm banii

Încă un episod din saga succesiunii după tata: În țara în care defuncții au rol fiscal, plătesc impozite și votează, primăriile refuză să elibereze acte de stare civilă pentru ei.

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Mai mare dragul să plătești impozite pentru defuntul de tac-tu

După ce i-am deschis rol fiscal și i-am plătit impozitul pe casă, am dat azi și o declarație în numele tatălui meu mort, cum că n-a mai avut alte proprietăți în viața lui. Deși asta urmează să aflu după dezbaterea succesiunii.

Toată lumea din familia noastră bipolară

Filmul „Toată lumea din familia noastră”, multipremiat recent la Gopo, m-a făcut să mă bucur, pentru prima dată în viață, că tata nu m-a vrut și că n-am fost silită să aleg între o mamă posesivă și un tată labil psihic și cu tendințe (auto)distructive.

Câte originale poate avea un act în România (II)

… și de ce nu e suficient certificatul de naștere ca să demonstrezi că te-ai născut. Două din aberațiile scornite de mintea unui notar sătul de bani și a funcționarilor Republicii Birocratice România.

Legea succesiunii în România, câți notari, atâtea obiceiuri

Într-o zi, fiule, nimic din toate astea nu va fi al tău, din cauza taxelor

De când umblu să fac succesiune după tata înțeleg de ce se dau de ceasul morții nevestele și fiicele de politicieni să fie notărese. Păi să fii notar în România e mai tare decât să extragi petrol din Golf

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Camil Petrescu fiul: între tata și raftul din bibliotecă

Fiul lui Camil Petrescu, scriitorul preferat al Elenei Udrea, se restabilește în România după 43 e ani petrecuți la New York. El povestește cum l-a cunoscut pe scriitor abia după ce a murit, prin lecturile obligatorii din programa școlară.

Fără cuvinte

Am salvat și un melc de la moarte, pe drum

Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat.

O nuntă, un drum, o înmormântare

În căutarea tatălui meu și a sensului vieții.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...