Tag Archives: viata la tara

Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte

Fantoma-din-moara-Doina-Rusti

„Fantoma din moară”, încă un roman al Doinei Ruști care ne arată că zădărnicia s-a născut la sat, dar din păcate n-a murit acolo.

Read More 2 Comments

Idiocracy cu mămăligă

porumb uscat

Cum s-a rezolvat gunoiul din canalul de irigații, cum s-a făcut de am rămas fără porumb vara asta, cum se face că la țară iese fum fără foc și cum o să fie când o să rămânem și fără apă în puț.

Read More 11 Comments

Focuri care ard mocnit

gunoi canal irigatii Fundulea

Cum salvează arderile (ne)controlate de deșeuri mica democrație rurală și națională, în care statul nu-și face datoria, dar nici nu pune biciul pe cetățean.

Read More 17 Comments

Viața la țară: nașteri, decese, pensii alimentare

sandor

Viața la țară e fotogenică, strânge like-uri și inimioare, în online, dar te cam rupe în două când te lovește cu realitatea peste ochi. 

Read More 5 Comments

Măi, doamnă, n-ai un pahar cu apă?!

salcam

Despre viața la țară, distanțarea rurală, ritmul vieții scăpat din cronologia știrilor și influențarea legumelor din grădină.

Read More 10 Comments

Dinți de lapte

porumb

Amintiri din vremea când vacanța de vară însemna hoinăreala în valea satului, grădinărit forțat cu mamaie și răsfăț cu porumb fiert cu bunicuța.

Read More 4 Comments

România găurilor mici și dese

Vasile si putarii5

Cum alegi un puțar bun și de ce instituțiile responsabile ale statului nu vor să le spună oamenilor unde sunt straturile bune de apă în sol.

Read More 31 Comments

ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale

fantana

Ca să mă branșeze la curent, ENEL îmi cere autorizație de construcție pentru pompa de apă din grădină, un act inventat pe care cică îl eliberează primăria. Arhitecta primăriei zice că ENEL face mișto de mine, că îmi va cere în curând și autorizație de construcție pentru bradul de Crăciun

Read More 42 Comments

Latifundiară

teren

Cum s-a făcut de am cumpărat un teren dublu față de cât voiam inițial și alte povești de la țară

Read More 26 Comments

Case bătrânești, multe și nedorite

nea gheorghe fusaru

Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.

Read More 30 Comments

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor