Ziarista

A m descoperit presa în 1994. Am publicat primele articole în primul ziar quality privat din România: Curierul național.  Am tot scris acolo timp de zece ani, până când patronul și într-o bună măsură mentorul meu – Valentin Păunescu – a murit. Odată cu el și spiritul acelui ziar.

Au urmat doi ani la Cotidianul, ziar fondat de Ion Rațiu, dar preluat atunci, în 2004, de Academia Cațavencu.

Din februarie 2006 a urmat perioada Evenimentul zilei, unul dintre cele mai influente ziare din istoria post-decembristă a României. Chiar dacă intrase în perioada portocalie, în care concurența îl cataloga drept „oficiosul”, pentru mine EVZ a fost perioada de desăvârșire a carierei.

Din martie 2010 am devenit freelancer. Scriu, pentru cine cumpără, și bloggăresc în timpul liber pentru plăcerea personală.

În secțiunea dedicată carierei mele jurnalistice veți găsi o parte dintre articolele scrise de mine de-a lungul timpului, la diverse publicații. Cele pe care am reușit să le mai găsesc prin arhiva personală. Pe măsură ce le mai descopăr, le adaug aici.

Al Jazeera

Esquire

Green Report (2010-2011)

Evenimentul zilei (2006-2010)

Cotidianul (2004-2006)

Curierul național (1994-2004)

 

4 comentarii la “Ziarista” Subscribe

  1. Dana Eugenia 05/05/2014 at 14:48 #

    dolloooooo … tu ai putea sa tii un mini-seminar (2-3h) pe partea de comunicare ?

    • Dollo 05/05/2014 at 17:01 #

      aș putea. scrie-mi un mesaj privat despre ce e vorba și discutăm.

  2. Dana Eugenia 08/05/2014 at 15:59 #

    daca stiu cum 🙂

    • Dollo 08/05/2014 at 17:05 #

      uite aici: https://www.dollo.ro/contact/

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.