Cotidianul (2004-2006)

Cum i-a luat Tăriceanu o casă naționalizată fostei soții

Premierul Tăriceanu a cumpărat în 1996 o casă naționalizată, la doar câteva luni după ce proprietarul acesteia o revendicase, pe Legea 112/1995. Deși, în 2000, Tribunalul București i-a retrocedat casa proprietarului, Tăriceanu a făcut apel și-l poartă și azi prin tribunale pe proprietarul de 84 de ani.

Româncele cresc copii de chinezi

Ii iau de la cateva zile si-i fac de un an-doi, apoi plang dupa ei cand pleaca in China. Mamele chinezoaice nu stau cu ei, merg la lucru și-i lasă în grija bonelor românce. In schimb dau indicatii pentru cresterea copiilor, cat mai aproape de specificul asiatic. “Mie mi-a dat o carte scrisa chinezeste, ca sa culc copilul cu capul pe ea, ca sa-i fac capul plat la spate, dar nu l-am culcat, ca plangea copilul. Cand auzeam ca suna la usa o puneam repede, sa nu se supere… O vecina din blocul de langa noi se chinuie cu punga cu orez, ca asa i-a dat mama copilului, sa-l puna cu capul pe punga. Au si ei obiceiuri. De exemplu ne-a spus sa nu-l spalam doua saptamani, dar cum sa nu speli copilul? La ei cica nu se spala copiii in primul an de viata, ci doar se sterg cu prosopul”, povesteste doamna C. intrigata.

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai