Esquire

Românul de cursă lungă – portretul maratonistului Ilie Roșu – Esquire 2010

Când Ilie Roșu și-a fluturat moale steagurile, intrând în ultima tură din cele patru ale maratonului care ocolea Casa poporului, alergătorii kenieni deja treceau linia de sosire. Timpii lor, de două ore și un pic, reprezintă pentru Roșu și steagurile lui un semimaraton. Dar cine vrea să se întreacă cu kenienii? La maraton important e sa termini cursa.

Farmville de Ialomița – portretul unui IT-ist ajuns la sapă – Esquire 2011

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunțat la „uneltele” corporatiste și s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulți orășeni visează la o viață bucolică, dar se mulțumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” la o fermă reală din județul Ialomița, în satul Valea Măcrișului. Acolo cultivă tradițional legume pe care le livrează săptămânal angajaților din multinaționalele bucureștene, care au bani și apetit pentru hrană sănătoasă, dar n-au timp s-o cultive.

Maidanezul antrenat să fie câine de rasă

Portretul lui Codruț, maidanezul care caută și salvează oameni din dărâmături – Esquire 2012

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉