Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.
Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.
Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉
Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.
Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.
Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.