Bloggeritza

B ine ați venit la mine! Regula e că nu e nicio regulă, atâta timp cât combatem civilizat, cu argumente. Mă aștept să faceți distincție între o postare pe blog și un articol documentat, jurnalistic, pentru care se cheltuie timp și bani și care de regulă se publică pe bani. Prin urmare, ce postez ca blogger reprezintă părerile, cunoștințele, amintirile sau observațiile mele, nu am pretenția că am dreptate, de aceea vă invit să vă spuneți și voi părerile legate de subiect.

Comentariile voastre sunt o formă de răsplată pentru mine. Dar nu vă descurajez nici să folosiți butonul de like-uri în euro, pe care-l găsiți pe coloana din dreapta, imediat după butonul de arhivă. Folosiți-l cu măsură, totuși! 😛

7 comentarii la “Bloggeritza” Subscribe

  1. DVV 20/12/2013 at 06:13 #

    E misto ideea de buton cu like-uri in euro.

    Sunt curios daca lumea chiar apasa pe el. Macar din cand in cand.. 🙂

    • Dollo 20/12/2013 at 21:43 #

      Poți să dai click pe el dacă ești curios 🙂

  2. DVV 20/12/2013 at 21:50 #

    sigur, as putea face asta insa curiozitatea mea ramane nesatisfacuta. Daca eu eu click pe buton nu aflu daca daca dau altii. 🙂

  3. Podelean Ioan 22/02/2014 at 11:25 #

    Felicitări pentru articolele antireligioase şi pentru filozofia realistă/ateistă, dacă este într-adevăr aşa. Vizitaţi http://ateismulactiv.blogspot.ro sau, mai simplu http://www.ateismulactiv

  4. Sorina 27/06/2015 at 00:25 #

    Am descoperit acum site-ul si ma entuziasmeaza :). Eu sunt o romanca repatriata dupa 21 de ani in Spania. Incerc si eu sa ajut la schimbarea mentalitatii de aici, desi la scara mult mai mica; cum s-ar spune, pun si eu grauntele meu de nisip in felul meu si cu drag, desi ma intreb daca ajuta la ceva…

  5. Augustin Man 06/01/2020 at 12:06 #

    Scuze ca din aprecierea comuna a „Calpuzanilor”, am „contractat” o forma agresiva de simpatie personala fata de Dvs., asa ca-mi bag nasul peste tot unde pot comenta.
    Cind am aflat ca sinteti si moldoveanca, simpatia s-a transformat de-a dreptul in admiratie!
    Faceti cinste stramosilor Dvs., pentru ca cea mai concisa forma de apreciere a muncii Dvs. este „bini zisi”!
    P.S. Despre filonul de geniu al moldovenilor, de la Eminescu la Tanase si de la Cobileanski la Angela Gheorghiu, mi-ar face placere sa vorbim in alte circumstante. Si, apropo, ca sa evit majore dezamagiri ulterioare, eu sint un ardelean atras de spatiul germanic si revoltat de orice are legatura cu corectitudinea politica, o porcarie care ne va duce la pieire, asa cum postula Ben Elton in „Popcorn”.

    • Dollo 06/01/2020 at 14:24 #

      Ha, ha, mulțumesc, dar sunt moldoveancă doar pe jumătate, după tata, dacă considerăm că Buzăul mamei e dincoace de Milcov 🙂 Poate veniți la un club de carte dacă sunteți prin București și așa ne și cunoaștem.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?