Cum s-a făcut de am cumpărat un teren dublu față de cât voiam inițial și alte povești de la țară
Archive | Scrise pe buda
RSS feed for this section
Case bătrânești, multe și nedorite
Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.
A fi sau a nu fi sinucis
Nu cred că există om pe lume care să viseze să aibă o moarte violentă. Toți ne-am dori să murim brusc și fără dureri. Puțini au norocul ăsta. De aia nu înțeleg de ce unii oameni le refuză altora accesul la acest minim confort
Cum îți construiești o casă la țară când n-ai bani
Începem azi o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Că de atât o să-mi rămână bani după ce reușesc să cumpăr terenul de casă 😉
Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place
Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.
În cât timp ți-ai denunța colegul?
Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?
Când (re)începem să ardem cărțile?
Omenirea se comportă ca o pițipoancă la mall, vrea să aibă pe Facebook numai pozele din profilul ăla care o avantajează. Demolează statui, interzice filme și în curând o să ardă cărți ca să nu se mai rușineze cu propriul trecut
Povestea de duminică
Despre un azilant care face două crime, despre iresponsabilitatea industriei farmaceutice, despre incredibila toleranță a părinților care-și pierd fiica și o carte care a ieșit din asta. În Olanda.
Drumul spre mama
Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.
Frica de viitor
Cine decide că dreptul unora e mai drept decât al altora? Și e normal să decizi așa ceva în secolul ăsta? Poate o minoritate sau o majoritate tăcută să impună celeilalte părți din populație să progreseze cu forța?
Articole
-
Dacă-ți iubești copilul
-
#De citit pe îndelete
-
Interior zero – romanul disperării la 30 de ani
-
Varză, cartofi, anghinare, sparanghel și alte fițe
-
Slăbiciunile unei femei puternice
-
Când cauți un serial și dai peste asta
-
Fusei la întâlnirea Oltcit-arilor români
-
Ce citim până la primăvară
-
Când cauți un serial și dai peste asta
-
Fusei la întâlnirea Oltcit-arilor români
-
Ce citim până la primăvară
-
Slăbiciunile unei femei puternice
-
#De citit pe îndelete
-
Interior zero – romanul disperării la 30 de ani
-
Varză, cartofi, anghinare, sparanghel și alte fițe
-
Dacă-ți iubești copilul
-
Andrei: Foarte bun articolul si excelente comentariile....
-
mihai: Deprimant. Deprimant că realitatea e așa cum scr...
-
Dollo: Sper că lumea va citi și articolele originale, u...
-
Ana: Mulțumim. Foarte faină lectura. Și utilă....
-
-
Andreea: Multumesc pentru #De citit pe îndelete, chiar ave...
-
-
Ce citim luna asta
