Archive | Scrise pe buda RSS feed for this section

Case bătrânești, multe și nedorite

nea gheorghe fusaru

Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.

Mai mult 26 comentarii

A fi sau a nu fi sinucis

eutanasia

Nu cred că există om pe lume care să viseze să aibă o moarte violentă. Toți ne-am dori să murim brusc și fără dureri. Puțini au norocul ăsta. De aia nu înțeleg de ce unii oameni le refuză altora accesul la acest minim confort

Mai mult 52 comentarii

Cum îți construiești o casă la țară când n-ai bani

terenuri

Începem azi o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Că de atât o să-mi rămână bani după ce reușesc să cumpăr terenul de casă 😉

Mai mult 36 comentarii

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Mai mult 31 comentarii

În cât timp ți-ai denunța colegul?

politie-pedofil

Dacă ți-ai recunoaște un prieten sau un coleg în imaginile cu pedofilul din lift, cum ai proceda, ai suna la 112 sau l-ai sfătui să se predea?

Mai mult 60 comentarii

Când (re)începem să ardem cărțile?

scarlet mammie

Omenirea se comportă ca o pițipoancă la mall, vrea să aibă pe Facebook numai pozele din profilul ăla care o avantajează. Demolează statui, interzice filme și în curând o să ardă cărți ca să nu se mai rușineze cu propriul trecut

Mai mult 42 comentarii

Povestea de duminică

olanda-caz

Despre un azilant care face două crime, despre iresponsabilitatea industriei farmaceutice, despre incredibila toleranță a părinților care-și pierd fiica și o carte care a ieșit din asta. În Olanda.

Mai mult 35 comentarii

Drumul spre mama

parc-ior-alee

Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.

Mai mult 2 comentarii

Frica de viitor

14449979_10154067805963869_93932631032586681_n

Cine decide că dreptul unora e mai drept decât al altora? Și e normal să decizi așa ceva în secolul ăsta? Poate o minoritate sau o majoritate tăcută să impună celeilalte părți din populație să progreseze cu forța?

Mai mult 21 comentarii

Părinții tăi cu cine votează?

bac-mungiu

Despre corupția cu față umană din filmul lui Mungiu și din viețile noastre, deste alegerile greșite pe care le fac părinții, în numele iubirii pentru copiii lor, și cauza pentru care nici anul ăsta n-o să iasă cine vrem noi la primărie.

Mai mult 3 comentarii

Oldies but goldies

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român