Pisica Toshiba | Dollo zice Bine

Archive | Pisica Toshiba RSS feed for this section

În neagra străinătate, Pisica Toshiba, Portrete 13/11/2025

15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale

Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉

S-o pupe mamaie pe ea de orfelină!

Când #sambataalamama se întâlnește cu #pisicaToshiba, rezultă o duduie rotofeie și răsfățată care se lăfăie leneș, chiar pe banda de alergat a mamei 🙂

Timpul de învățare la pisici

Cât i-a luat pisicii Toshiba să învețe să lingă direct iaurtul de pe capacul cutiei, fără să mai fie nevoie s-o păcălesc mânjindu-i botul cu forța.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Mesajul de Crăciun

de la mine mai mult, de la Toshiba mai puțin, dar pe medie suntem p-acolo 😉

O javră extraordinară

O zi din viața pisicii Toshiba: dragostea de pliculeț cu hrană umedă în vremea viscolului și a budei în fundul curții. În rest, trai neneacă, pe bani de la Soros, firește 🙂

6 ani de împliniri mărețe

Pisica Toshiba a împlinit azi 6 ani. Ceea ce ne-a lăsat relativ indiferente pe amândouă. Dar ăsta nu e un motiv ca voi să nu vă entuziasmați 😛

Ziua pisicii în vremea renovării

Toshiba tocmai a trecut cu bine de prima renovare din viața ei. Plus câteva sfaturi utile în caz că vă apucați și voi „doar” de zugrăvit 😉

Femeia la 30 de ani

… e ca pisica la 5 ani: încă jucăușă, încă în formă și suficient de matură să știe că nu tot ce chițăie e demn de alergat.

Fițe de 4 ani

Toshiba a împlinit 4 ani și a intrat în etapa întrebărilor existențiale, care o împiedică să se bucure simplu și intens de o conservă aniversară de pateu pisicesc.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Reportaje 24/05/2010

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Foto 20/03/2017

Vinales, seva eco-bio a Cubei

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Evenimentul zilei 03/09/2006

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Evenimentul zilei 18/04/2010

Ce înseamnă să fii cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Portrete 28/09/2018

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Portrete 22/02/2016

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Dollo zice Bine