Archive | Tango și eu RSS feed for this section

Bărbaților care știu să râdă

david martiashvili2

La final m-a pupat afectuos și mi-a zis că pot să-mi schimb numele de scenă în „Dollo strânge bine”. Credeam că n-o să mă mai invite vreodată, dar mi-a arătat că mă înșel. Ne-am distrat la fel de bine și a doua oară, pentru că de dansat tot la fel de prost am dansat.

Mai mult 4 comentarii

Bună, ce faci?

trecere2

Te-ai spălat pe mâini?

Mai mult 5 comentarii

Cabeceo

explore_characters_pickme_05-01-2009-10-19-37_large

Sau cum s-ar zice pe la noi: hai sâ ti fac un tangou, fată!

Mai mult 20 comentarii

The move, în tango ;)

Tangotherapist-blogspot-com

De ce sunt bărbații dornici să învețe figuri noi în tango și ce așteaptă femeile de fapt de la ei.

Mai mult 4 comentarii

Critica mersului cu spatele. În tango

pantofi-tango5

Liderii buni știu să te și danseze, să te și învețe, cei mediocri știu doar să te critice. Asta face diferența între „walk like a cat” și „uac laicăcat” 😉

Mai mult 6 comentarii

First little red tango shoes

pantofi-tango

Prima pereche de pantofi de tango, primele șase luni de experiențe pe ringurile bucureștene și mai ales pe marginea lor 😉

Mai mult 11 comentarii

La tango să nu te duci cu sacul

tango2

Dar poți să te îmbraci cu cele mai sexy haine pe care le-ai ținut până acum în șifonier, pentru că n-ai avut curaj să le porți în public

Mai mult 13 comentarii

Două picioare stângi și un cap prea rațional

tango

De obicei e nevoie de doi ca să dansezi tango. În realitate am doi instructori și o clasă de colegi de diverse niveluri, iar după patru luni de cursuri încă nu sunt capabilă să mă las în voia unui bărbat și să-l las să mă danseze 😉

Mai mult 24 comentarii

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.