Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

... sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Știți picturile alea din târgurile populare, în care artistul, generos, a înghesuit toate elementele pe care le imaginează el în Rai, ca să dea impresia de bine și frumos, să placă oricui? Munte, soare, pomi, păsărele, flori, cascade, căprioare, totul reflectându-se într-un lac cu apă cristalină. E, poza asta există în realitate, multiplicată la infinit, luată din toate unghiurile, cu toate culorile, pentru toate gusturile, ca să încapă pe toate cardurile de memorie, prin toate obiectivele.

plitivice19

Cam asta ți se spune atunci când te duci să vizitezi Parcul natural Plitivice din Croația, să ai bateriile încărcate și cardul gol în aparat, pentru că urmează să trăiești experiența în care nu vei ști ce colțișor din rai să fotografiezi mai întâi.

Pentru mine a fost cel mai frumos loc vizitat până acum, în viață. Mi-a fost greu să vă pun aci doar 27 de poze, din sutele pe care le-am făcut acolo 🙂

plitvice16 plitvice8 plitvice9 plitivice23 plitvice7 plitvice6 plitvice5 plitvice4 plitvice3 plitvice2 plitvice1 plitvice plitivice21 plitivice12 plitivice20 plitivice17 plitivice15 plitivice14 plitivice13 plitivice10 plitivice12 plitivice11

Parcul ăsta este o rezervație naturală – Croația are câteva și pare că știe cum să le gestioneze, cât să scoată și bani din ele, să le și protejeze – cu punct central un complex de lacuri în care apa trece prin tot felul de cascade, dând naștere la peisaje spectaculoase. Nu vă spun mai multe despre parc pentru că pozele fac cât milioane de cuvinte, iar vizitarea efectivă nu poate fi nici povestită, nici cumpărată. Deși poate părea scumpă intrarea – 180 de kuna de persoană în plin sezon (1 euro – 7 kuna) – la care se adaugă prețul parcării – 7 kuna/oră – și al mâncării, totuși experiența este neprețuită. În plus, de banii ăștia oamenii îți cam oferă suficiente alte chestii pe lângă peisaj, cum ar fi transport cu niște autobuze speciale din parcare în parc sau cu vaporul pe lac dintr-o parte în alta, în funcție de traseul pe care-l alegi, cât să reușești să ajungi pe picioarele tale acasă.

plitivice24Noi am ales traseul de mijloc, cu 9 km de făcut în 4-6 ore, zic ei. L-am făcut în vreo 7 ore, probabil datorită opririlor dese pentru fotografiat și admirat. La un moment dat simțeam că n-o să reușesc să mă mai ridic de jos, dar cumva au reușit ca pe ultimii km să pună niște imagini atât de frumoase încât n-am mai simțit mușchii contractați de durere din picioare.

plitivice27

Modul în care e organizat parcul merită replicat și de alții care ar vrea să ia exemplu. Chiar acum,în iulie-august, când pare că locul e luat cu asalt de milioane de turiști, ei reușesc să ne primească și să ne distribuie prin cele 5-6 trasee astfel încât să nu fie nici obositoare, nici prea deranjantă aglomerația. Am stat la coadă aproape o oră ca să luăm bilete de intrare, și vreo zece minute la primul autobuz care ne-a dus în parc. Niște automate de bilete ar fi fost ideale, dar nici măcar organizatorii raiului nu sunt perfecți 😉

Pe traseu, de-a lungul celor 7 ore, grupurile de turiști s-au mai rărit, unii au abandonat, alții au avut alt ritm, așa că seara la închidere  abia am umplut cele trei vagoane ale autobuzului. De remarcat și faptul că la finele unei zile în care mii de turiști trecuseră prin parc, numărul gunoaielor„uitate” în el era surprinzător de mic.

Cazare la Milan, țuică de prune cu miere

milanȘi câteva vorbe despre unde am stat, pentru că este un model de turism rural pe care l-am putea face și noi, legal. Am găsit, prin booking, cazare la un cetățean,Milan,într-un sat la vreo 17 km distanță de una dintre intrările în parc. Milan părea să aibă vreo 40 de ani, nevastă, doi copii mici, o mamă și un tată încă în putere. Doar el vorbea engleza, maică-sa a încercat să-mi dea niște țuică de prună făcuă în casă, îndulcită cu miere, dimineața pe la 7. I-am zis că nu pot, că trebuie să șofăm. În croată părea că zice ceva de genul „dar nu contează, că e dulce, e lichior…”. Până la urmă ne-am înțeles prin semne că o vom bea diseară, când ne întoarcem de la lac. Seara nu a uitat și s-a înființat cu păhărelele de țuică pe tavă.

Milan lucrează la oraș, dar zice că familia lui a făcut și turism încă de pe vremea lui Tito, când aveau voie să aibă și mici biznisuri private. Că turiștii vin acolo indiferent de anotimp, pentru că lacurile sunt frumoase și vara și iarna. Au gospodărie cu câteva oi și păsări, de care se ocupă ăl bătrân, niscai livadă de pruni, casa familiei și casa mare, cum ar veni, în care găzduiesc turiști, certificată și pusă pe booking. Camerele sunt curate, moderne, noi am stat cu 35 de kuna euro pe noapte, unul dintre prețurile bune în plin sezon în Croația.

Când am plecat din parc, spre casa lui Milan, am avut parte de apusul ăsta.

plitivice22

Și poza cu căprioara 😛

plitivice26

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.

Tags: , , , , , , , , ,

16 Responses to “Raiul există și e în patrimoniul UNESCO” Subscribe

  1. fan66 30/07/2015 at 12:14 #

    Am vazut niste documentare pe Viasat Nature despre Parcul natural Plitvice.
    Deci nu au mintit, intr-adevar acolo e raiul.
    Poate ajung si eu in viata asta.

  2. adobrero 30/07/2015 at 12:14 #

    Da’ cum ai gasit podeţele alea libere? Că eu când am fost acum ceva timp, pe ele se înghesuiau montaniarzi cu bocanci de firmă, mame cu cărucioare, mame cu bebei în braţe, mame cu bebei de mână, bebei scăpaţi din mâna părinţilor, obişnuitele piţipoance pe tocuri, mirese cu fotografii din dotare etc. Aşa de mult trebuia să fim atenţi să nu ne călcăm în picioare, că aproape nu am mai avut ochi pentru peisaj.

    • Dollo 30/07/2015 at 22:44 #

      Da, inițial și eu m-am temut că o să vedem lacurile mergând în șir, ca la Vatican. Dar până la urmă hoarda de turiști de la coadă de la bilete s-a împrăștiat cumva pe traseu și de la un moment dat a devenit chiar respirabil. Mulți copii și ceva piți au fost, ce-i drept, mirese nu 😉

  3. Bogdan 30/07/2015 at 14:28 #

    Nu erau si locuri in care sa inoti, Dollo?

    • Dollo 30/07/2015 at 22:46 #

      La Plitvice nu, există mai la sud, lângă Zadar, un alt parc similar, unde e voie și la scăldat. Dar nu am mai avut energie și pentru al doilea. În plus, Croația e tot o apă verzui-azurie, pe coastele Adriaticii, locuri de scăldat, berechet.

      • Florin Badulescu 31/07/2015 at 14:25 #

        Lânga Sibenik exista Parcul National Krka. Lacurile sunt mai mici decât cele de la Plitvice, însa se poate face baie în zona de cascade numita Skradinski Buk. Atentie la doua chestii: apa este foarte rece iar curentul este foarte puternic, deci trebuie sa fiti foarte buni înotatori.

  4. o femeie 30/07/2015 at 14:50 #

    nu stiam unde ma duc in vacanta. M-ai convins, m-ai sedus, m-ai cucerit.
    Da-ne, te rog, si link -ul lui Milan. Mergem la el si sa ii zicem ca ne-a trimis Dollo.

    • Dollo 30/07/2015 at 22:48 #

      Am greșit, nu era 35 de kuna pe noapte, ci 35 de euro, iar locul cred că e plin de Milani, e bine să cauți pe booking exact condițiile de care ai nevoie 🙂

  5. VASILIU MIRCEA PAUL 30/07/2015 at 15:24 #

    Minunat ! Se pare că am văzut ceva din parcul ăsta în copilărie, în filmul ”Comoara din lacul de argint” cu Lex Barker (Old Shatterhand) și Pierre Brice (Winnetou).

    Dar, fiindcă am dat primul răspuns corect la ”concursul ghiciți orașul” (Pula) vreau un ”premiu”. În speță adresa de email a lui Dollo pe care am avut-o dar mi-a fost furată (împreună cu tot restul). Deci… paulvasiliu_ro@yahoo.com

    • Dollo 30/07/2015 at 22:48 #

      Domnule Vasiliu, îmi puteți scrie pe adresa de contact de la blog.

  6. g 30/07/2015 at 20:56 #

    Ma bucur pentru tine ca nu trebuie sa ai de-a face cu Bucurestiul la 40 grade. Si iti doresc sa te bucuri deplin de plimbare. Mai sunt multe de vazut prin acele locuri.

    As vrea doar sa-ti propun un alt punct de vedere, nu-l lua in serios acum, poate iti vei aminti de el mai tarziu, cand impresiile ti se vor mai sedimenta. Sau poate nu.
    Notiunea de parc, rezervatie naturala, a cam luat-o razna de la o vreme (nu chiar de ieri, e drept). Ceea ce ar fi trebuit sa fie niste arii naturale pastrate fara interventii ale „civilizatiei” au devenit un soi de Disneyland-uri care exploateaza niste bijuterii peisagistice. Intr-o zona protejata nu au ce cauta alei amenajate, pietruite, banci, trepte zidite, panouri sau alte productii intru asigurarea confortului vizitatorului platitor de bilet de intrare. Inclusiv al brelocului din plastic purtind emblema „raiului”. Acolo n-ar trebui sa fie decat natura, raiul adevarat, nu cel „imbunatatit” oferit spre vinzare. Numarul de vizitatori ar fi dramatic mai mic in aceste conditii, la fel incasarile, iar glasul indignat al hoardelor de turisti spune ca ar fi nedrept ca ei sa fie opriti de la portie. De fapt nu-i opreste nimeni. Doar ca accesul in „rai” nu este un drept, fie el si cumparat. Inca mai exista colturi de rai nealterat (si in Croatia, si in Muntenegru, si in Albania apropiata dar inca evitata de multimile cotropitoare din cauza saraciei si a accesului greoi).
    Chiar si in Romania (surpriza!). Din pacate valul „civilizator” isi face simtita prezenta si la noi, colturile de rai sint tot mai putine si supuse presiunilor de tot felul, la fel cum s-a intamplat cu niste timp in urma si cu cele din Europa „cu apa calda”. Tendinta este clara, le vom pierde destul de repede. Sunt multe de spus aici, timp nu prea mai avem. Si nici energie. Poate vreun print britanic cu gusturi ciudate sa mai atraga atentia prin stiri de senzatie dar nici acolo nu pare sa mai fie ce-a fost. Sa fim optimisti, o sa fie bine, vara asta sigur e cald!

    • Dollo 30/07/2015 at 22:53 #

      Complet de acord cu tine, și eu cred că omului i-ar trebui interzis accesul în locuri din astea. Oricum, în apărarea croaților trebuie să zic că intervențiile lor în parc sunt minim invazive, și dacă nu ar fi – iar accesul acolo ar fi permis după cum vrea turistul – ar fi și mai grav. Deja am văzut unii care au nesocotit indicatoarele și au luat-o pe arătură, și e suficient să fie niște „curajoși” care nu respectă regulile gazdelor, ca să se ducă dracului și bruma de protecție care se mai face acolo.
      P.S.și pe aici sunt 40 de grade, la mare, dar le mai tratăm cu băi sărate 😉

      • g 31/07/2015 at 19:17 #

        Rezolvarea prin interdictie nu va rezolva problema. Poate doar pe termen scurt dar, acceptam sau nu, omul face si el parte din natura. Educatia este cheia. Din pacate in acest domeniu suferintele ne sunt mari… si dese.

    • o femeie 31/07/2015 at 11:07 #

      de acord cu tine.

      Colturi izolate inca exista, sunt cateva rezervatii stiintifice in Romania unde accesul omului si animalelor domestice e interzis (se accepta doar cateva vizite pe an, cu specialisti si cu ghid si numai prin anumite locuri) .
      De obicei acestea sunt langa rezervatiile naturale, unde ne putem plimba, accesul e sub supraveghiere, campare doar in locuri de campare amenajate, fara foc sau pescuit etc.

      Cred ca Plitvice este doar rezervatie naturala, nu stiintifica.

      Dintre rezervatiile stiintifice cele mai cunoscute din Romania sunt cele din delta – unde sunt peste 10 (una in Padurea Letea, alta in padurea Caraorman etc) plus cateva ce incearca sa refaca sturionii; dar si in munti: acum 10 ani am mai trecut pe langa cea din Retezat – uimitor ca veneau de acolo caprioare si nu aveau NICIO frica de om!!, sau cele pt zimbri etc etc

      Ca omul nu respecta natura- e o realitate. Ma uit cati fumeaza in jur si arunca chistoace, cate hartii, poluare, etc.

    • Cristi 31/07/2015 at 12:26 #

      Sunt multe colturi in Romania neinvadate. „Colturi” maricele…Unul are cateva in jur de 100 de km patrati, unde anual nu intra mai mult de cateva zeci de persoane (si asta cred ca e o cifra exagerata!). Am mers intr-un an pe la sf. lui iulie si eram primul intrat in paradis; vegetatie de un stat de om, neatinsa, iti faceai drum cu maceta. Evident acolo se ajunge greu dupa ce tragi de rucsac vreo 7-8 ore, pe un „drum” cam ca la facerea lumii, cu poteci mai mult lipsa, cu traversari de rau dificile…Cari cu tine cort, ceaun si papica, si cat timp ai mancare, stai in rai cu arbori seculari, un rau de cristal in care te balacesti, ursi, cerbi si mistreti. Nu spui unde…:)
      Partea interesanta este ca pe crestele din jur stanele se imputineaza (fiind o zona izolata, accesul pana la stana dureaza mult, drept pt. care pasunile incep sa fie abandonate), locurile se salbaticesc din ce in ce, si dispar putinele poteci care erau intretinute doar de catre oi si ciobani. O sa spuneti ca e bine…dar accesul va deveni extrem de dificil.

  7. Florin Badulescu 31/07/2015 at 14:29 #

    Nu exista cazare directa în Plitvice. De regula, toata lumea se cazeaza în jurul Parcului National, într-o marja de distante ce pornesc de la 1,5 km pâna la 30 km distanta de una din intrarile în parc. Noi (8 persoane, doua masini) ne-am cazat la 1,5km de Poarta nr.2, într-o localitate micuta numita Jezerce.

    Cazarea am avut-o la Vila Jezerka (http://www.booking.com/hotel/hr/vila-jezerka.html?aid=374567;lang=ro) 55 euro pe noapte camera de 3 paturi (este un complex de vile, cam 10-15 vile în micuta localitate Jezerce). Am stat aici doua zile iar vila a fost mai tot timpul plina de englezi, irlandezi, japonezi si romani.

    Ne-a întâmpinat proprietarul vilei, ne-a servit cu fructe, racoritoare si bere rece, apoi ne-a dat câteva harti de-ale parcului. Tot el ne-a spus s-o luam prin statia de spalare a „trenuletelor”, caci vom economisi o groaza de timp. Se merge doar prin padure, un traseu superb, fiind totusi atenti la trenuletele care se duceau la statie. Intr-o jumatate de ora am ajuns la intrare, la Poarta nr.2.

    Aici am platit in kuna (110 kune adult, 55 kune copil) si se poate plati si cu cardul (eu am avut kune la mine deoarece veneam din statiunea Makarska).

    Se poate merge si pe soseaua nationala, pe trotuar sau direct pe drum (acolo unde nu exista trotuar), pâna la prima traversare aeriana a soselei. De la aceasta traversare, o luati la stânga si urmati-i pe turistii care se indreapta spre poarta nr.2

    Am ales traseul H (4-6 ore) (sunt mai multe trasee, unele mai scurte, altele mai lungi; traseul H este penultimul; ultimul traseu este foarte lung; la intrare veti fi întrebati ce traseu doriti sa alegeti; nu toate traseele costa la fel):

    – se incepe de la poarta 2 si va urcati în trenulete (trenulet = un tractor cu doua remorci)
    – se merge cu trenuletul sus, pe munte
    – de aici, de pe munte, toata lumea coboara pe jos, pe potecile cu busteni, de-a lungul câtorva mici lacuri
    – se traverseaza cu vaporasul un lac mai mare, pâna la un popas, la fel de mare
    – la popas se poate lua masa (restaurant, WC, chioscuri, mese, scaune etc, dar sunt cozi imense) sau puteti mânca sandwich-uri facute de voi, de acasa
    – se continua pe jos pâna la Marea Cascada, acolo unde este punctul terminus al mersului per-pedes
    – se urca pe niste scari pâna la poarta nr.1
    – de la poarta nr.1 se merge cu trenuletul la poarta nr.2
    – finish

    Cateva recomandari:
    – sa aveti un rucsac în care sa va puneti nimicurile (mâncare, bautura, servetele etc.)
    – este foarte cald, deci tinuta sa fie de tipul: tricou, pantaloni scurti, adidasi (se merge pe jos foarte mult)
    – nu se poate face baie pe nicaieri, asa cum se face de exemplu la Parcul National Krka, la cascade
    – nu va alearga nimeni, nu va cronometreaza nimeni, deci traseul poate fi facut usor-usor si în 10 ore. Din loc în loc veti gasi mici amenajari pentru popas
    – toate traseele sunt marcate corespunzator (litera „H”, de exemplu) si nu aveti cum sa gresiti.

    Drum bun!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.