În neagra străinătate

Archive | În neagra străinătate RSS feed for this section

În neagra străinătate 28/04/2026

Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca

Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Fără imn, fără sobor de preoți, fără jurăminte pe ce are alesul mai scump pe lume, fără falsă solemnitate și cu niscai vin la final. Vive la democratie!

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale

Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉

Cum s-a dat drumul la căldură în Franța

În care Dollo e căzută în admirație când vede cum se sapă gropi în Franța, fără lopeți, și e și mai șocată când află că blocul în care stă a decis să renunțe la centrala proprie, pe gaze, și să ia căldură „de la primărie”. O lume pe contrasens cu România.

Murături franco-germane

S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.

Cum am petrecut de ziua națională a Elveției

Văzut artificii pe Rhin, mers la moaștele lui Freddie Mercury la Montreux, încercat văzut Mont Blanc fără succes, mâncat înghețată la Annecy, plăcut (cât de cât) Lyon, aproape murit de foame la Dijon, întors acasă după 1000 de km

Viața în comun, la noi și la alții

Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?

O lume mai bună, according to Dollo

Cum aruncă francezii gunoiul, fără să-i plătească nimeni să facă așa, și ce am putea învăța și noi de la ei.

Cum se închiriază o casă în Franța

Greu. Asta ar fi descrierea într-un singur cuvânt. Pentru mai multe citiți acest articol deopotrivă informativ și incendiar 🙂

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca

Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi

Primul an de expat, realizări și perspective

15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale

Cum s-a dat drumul la căldură în Franța

Murături franco-germane

Cum am petrecut de ziua națională a Elveției

Viața în comun, la noi și la alții

O lume mai bună, according to Dollo

Cum se închiriază o casă în Franța

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

Rulată Germania

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!