Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta

Care mai apucăm :) Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta... dând pagina :P

Am dat peste zicerea asta, în Mall Vitan ultima dată când am fost în țară, și mi s-a părut o copertă potrivită pentru clubul de carte

În istoria clubului nostru de carte, care împlinește 15 ani în septembrie anul ăsta, am dat oricui posibilitatea nu numai să participe la club (dacă a citit cartea respectivă) dar și să propună titluri de cărți de citit, din care ulterior, noi ăștia care chiar citim să alegem prin vot democratic.

În premieră, tura asta am introdus și AI-ul în grupul celor care pot propune cărți pentru clubul de carte. Urmează, probabil, ca la un moment dat să-i delegăm tot AI-ului și votul, acest drept cât de cât fundamental, căci e o muncă și să stai să cauți descrierile a peste 30 de titluri de cărți și să decizi după aia, pe care și dacă vrei să citești vreuna. Iar când îi vine rândul și o citești efectiv, să constați că e proastă și să te întrebi, pentru a câta oară, cine naiba și de ce a votat porcăria asta?! S-a pățit de destule ori.

Așa, dând AI-ului dreptul să ne conducă viețile, vom trăi despovărați de grija alegerilor de orice fel. Dar, mă rog, până atunci, iată cum am procedat anul ăsta:

Pentru că la penultima carte citită la club (asta cu lesbienele improbabile) am avut niscai discuții despre ce e aceea o scenă de sex bine scrisă, și am căzut de acord numai asupra faptului că e greu al naibii să scrii despre sex, am decis ca la următoarea tură de cărți să dăm prioritate sexului bine scris. Așa se face că unii dintre noi s-au văzut nevoiți să-i întrebe pe alde GPT sau Claude ce cărți sexy știu și recomandă. Asta după ce reursele umane s-au cam dovedit sărace în materie.

De bine de rău am adunat, cum spuneam, vreo 30 de titluri – printre care tot veteranii ca Miller, Anais Nin sau Duras au ținut steagul sus. În final, cele mai multe voturi s-au dus către aceste titluri, în această ordine:

7 voturi

Un joc și o desfătare – James Salter

6 voturi

Tropicul Cancerului/ Sexus – Henri Miller

Saruturile – Manuel Vilas

Inelele lui Saturn – W G Sebald

Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders – Daniel Defoe

Ultimul nud – Ellis Avery

5 voturi

Intermezzo – Sally Rooney

Rămășițele zilei – Kazuo Ishiguro

Delta lui Venus – Anais Nin

Pasiunea – Jeanette Winterson

Manual pentru femei de serviciu – Lucia Berlin

Urmează să facem o programare a lor pe luni și să punem burta pe carte, începând cu iulie, când vom fi terminat și ultima carte de la clubul de tura trecută – A fost odată un râu, programată s-o discutăm pe 27 iunie. Și să vedem dacă am ales bine sau sexul rămâne în continuare o culme greu de ajuns în scris.

Pentru cine e curios, lista completă a cărților propuse și scrutinizate pentru tura următoare e asta:

Care e treaba cu clubul de carte, pentru cei care nu au fost, dar ar vrea să participe:

  • cum alegem cărțile – propune oricine, aici pe blog, diverse titluri și autori, votăm doar noi ăștia care venim la club, iar cărțile care întrunesc cel mai mare număr de voturi vor fi citite;
  • dreptul de vot – se câștigă prin participarea la mai multe cluburi și prin demonstrarea atașamentului ferm față de valorile europene și euroatlantice 🙂 ;
  • cine poate veni la club – oricine care a citit cartea din luna respectivă. Mai multe păreri, mai interesant clubul;
  • când și unde se țin cluburile – de regulă la o lună, timp suficient pentru citirea unei cărți. De la pandemie încoace ne-am mutat online și am rămas așa, căci mai mult de jumătate dintre participanți nu mai trăiesc în România. Găsiți link-ul în dreptul cărții care se discută la clubul respectiv;
  • întotdeauna cartea din luna curentă e afișată pe coloana din dreapta a blogului – cu un click pe poza cărții găsiți postarea cu toate cărțile din tura respectivă;
  • uneori se întâmplă să vină la club chiar autorul cărții. Atunci suntem toți amabili și buni 😉

Tags: , ,

One Response to “Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta” Subscribe

  1. Mrs. Green Foot 09/06/2026 at 05:07 #

    Uimitoarele aventuri ale vestitei Moll Flanders este o carte pe care am primit-o de la scoala in clasa a 4a! 😂 Fie am trecut peste scena de iubire cu nepasarea copilului, fie aceasta lipseste cu desavarsire. Astept cu nerabdare recenziile, spor la citit!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.