Tag Archives: club de carte

O carte optimistă despre lume, în care autorul moare la final

factfulness

Factfulness, cartea scrisă de suedezul Hans Rosling împreună cu fiul și nora lui, te învață să nu mai iei lucrurile așa în tragic, că lumea nu se duce dracului așa cum ți se pare. Și are câteva argumente bune.

Mai mult 5 comentarii

Povești haotice de așa-zisă călătorie

Ratacitorii – Olga Tokarczuk

Încă o carte/scriitoare multipremiată care ne dă țeapă la clubul de carte – „Rătăcitorii” de Olga Tokarczuk

Mai mult 5 comentarii

Învățare, cartea minune a celor două Americi

Tara_Westover

Culmea actualității în memorialistică: citești cartea Tarei Westover, apoi intri pe Facebook și îi iei la rost personajele: cum ați putut să-i faceți așa ceva fiicei voastre?!

Mai mult 2 comentarii

Ce cărți citim până în 2020

vot carti

Acum că am votat și ce cărți citim până în douăzeci-douăzeci puteți să mergeți și la votul de duminică, să vedeți cine ne va reprezenta și în UE până în douăzeci-douăzecișitrei 😉

Mai mult 1 comentariu

Vegetariana

vegetariana

O carte grea despre o lume rece (sau viceversa) încheie seria de cărți votate astă vară la clubul de carte. Liber la propus cărți pentru restul anului

Mai mult 10 comentarii

Undeva, departe, greu de citit

undeva-departe-andrew-solomon

Cartea româno-anglo-americanului Andrew Solomon e ca o călătorie lungă și obositoare de care te bucuri abia că s-a terminat. Ne întâlnim sâmbătă la clubul de carte, la o pizza cu o bere, ca să alunece mai bine cartea, că a fost tare greu de citit.

Mai mult 4 comentarii

O poveste dulce-amară, ca viața

jhumpa-lahiri-porecla-

Porecla, de Jumpha Lahiri, aparent o carte despre „crăcănarea” spirituală a unor copii de imigranți în America. În fond, o carte despre noi toți, ăștia care ne trezim prea diferiți de părinții și moștenirea noastră genetică, și nu ne găsim ușor locul în viață.

Mai mult 1 comentariu

Vieți mărunte, drame mari

o viata marunta

„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, un roman care pune la încercare codul penal și în care personajele își cer scuze de 139 de ori.

Mai mult 0 comentarii

Să mori de dorul lumii de ieri

Stefan_Zweig_Lotte_1940_Brasilien

„Lumea de ieri”, autobiografia lui Stefan Zweig, se înțelege mai bine dacă în completarea ei citești și versiunea primei neveste și mai vezi și filmul făcut în 2016 despre ultimii lui ani.

Mai mult 1 comentariu

Șapte cărți bune, citite în 2018

Toshiba stă pe cărți, nu pe Fb :)

Anul ăsta am citit câteva cărți memorabile, la clubul de carte și pe alături, așa că merită promovate încă o dată ca să mai afle și alții de ele.

Mai mult 5 comentarii

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.