Tag Archives: club de carte

Americana: de ce să te întorci într-o țară ca Nigeria? Sau România?

Americana

Povestea emigrării și a întoarcerii acasă a lui Ifemelu și Obinze, doi nigerieni care nu au mâncat salamul cu soia al sclaviei, și s-au dus de-a gata la democrație și egalitate în vestul corect politic, dar încă discriminator. La următorul club de carte, din octombrie.

Mai mult 4 comentarii

O carte optimistă despre lume, în care autorul moare la final

factfulness

Factfulness, cartea scrisă de suedezul Hans Rosling împreună cu fiul și nora lui, te învață să nu mai iei lucrurile așa în tragic, că lumea nu se duce dracului așa cum ți se pare. Și are câteva argumente bune.

Mai mult 5 comentarii

Povești haotice de așa-zisă călătorie

Ratacitorii – Olga Tokarczuk

Încă o carte/scriitoare multipremiată care ne dă țeapă la clubul de carte – „Rătăcitorii” de Olga Tokarczuk

Mai mult 5 comentarii

Învățare, cartea minune a celor două Americi

Tara_Westover

Culmea actualității în memorialistică: citești cartea Tarei Westover, apoi intri pe Facebook și îi iei la rost personajele: cum ați putut să-i faceți așa ceva fiicei voastre?!

Mai mult 2 comentarii

Ce cărți citim până în 2020

vot carti

Acum că am votat și ce cărți citim până în douăzeci-douăzeci puteți să mergeți și la votul de duminică, să vedeți cine ne va reprezenta și în UE până în douăzeci-douăzecișitrei 😉

Mai mult 1 comentariu

Vegetariana

vegetariana

O carte grea despre o lume rece (sau viceversa) încheie seria de cărți votate astă vară la clubul de carte. Liber la propus cărți pentru restul anului

Mai mult 10 comentarii

Undeva, departe, greu de citit

undeva-departe-andrew-solomon

Cartea româno-anglo-americanului Andrew Solomon e ca o călătorie lungă și obositoare de care te bucuri abia că s-a terminat. Ne întâlnim sâmbătă la clubul de carte, la o pizza cu o bere, ca să alunece mai bine cartea, că a fost tare greu de citit.

Mai mult 4 comentarii

O poveste dulce-amară, ca viața

jhumpa-lahiri-porecla-

Porecla, de Jumpha Lahiri, aparent o carte despre „crăcănarea” spirituală a unor copii de imigranți în America. În fond, o carte despre noi toți, ăștia care ne trezim prea diferiți de părinții și moștenirea noastră genetică, și nu ne găsim ușor locul în viață.

Mai mult 1 comentariu

Vieți mărunte, drame mari

o viata marunta

„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, un roman care pune la încercare codul penal și în care personajele își cer scuze de 139 de ori.

Mai mult 0 comentarii

Să mori de dorul lumii de ieri

Stefan_Zweig_Lotte_1940_Brasilien

„Lumea de ieri”, autobiografia lui Stefan Zweig, se înțelege mai bine dacă în completarea ei citești și versiunea primei neveste și mai vezi și filmul făcut în 2016 despre ultimii lui ani.

Mai mult 1 comentariu

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?