În premieră pe dollo.ro, acest New Yorker dâmbovițean, publicăm un fragment din primul roman al lui Ionuț Șendroiu – Un atac de panică – plus o introducere explicativă, că nu puteam să rămân eu nescrisă 🙂
Tag Archives: club de carte
Astfel de lucruri mărunte care fac diferența
O carte mică, dar cu potențial mare de dezbateri – „Astfel de lucruri mărunte”, de Claire Keegan, la clubul de carte din luna aprilie.
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
„Păsări migratoare”, de Fernando Aramburu, este un roman pe cât de bun pe atât de enervant, mai ales dacă ești femeie și vrei să crezi că educația reușește să atenueze înaintea vârstei instinctele primare ale bărbaților 🙂
Ce cărți citim în 2025
17 cărți pe care le vom citi la clubul de carte, teoretic până în vara lui 2026.
Povești aproape pescărești, cu navetiști. La Tropice
Cu „Navetist la tropice”, cartea doctorului Ionuț Șendroiu, încheiem cât de cât fericit tura de lecturi începută la finele lui 2023 și deschidem lista pentru anul ăsta. Aștept propunerile voastre până duminică.
De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe
„Dinți albi”, de Zadie Smith, o carte despre incapacitatea oamenilor de a-și lăsa în urmă trecutul, chiar dacă asta îi face nefericiți oriunde s-ar afla.
Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea
Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.
Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte
„Fantoma din moară”, încă un roman al Doinei Ruști care ne arată că zădărnicia s-a născut la sat, dar din păcate n-a murit acolo.
Între două lumi – cartea căutării de sine
„Între două lumi” este rezultatul unor ani de zbucium interior, trăiți de Suleika Jaouad, fiica unui tunisian și a unei elvețience, născută, educată la New York . Fata a reușit să pună pe hârtie atâtea angoase și întrebări personale din timpul bolii, tratamentului și remisiei, încât au devenit aproape universale și te poți recunoaște în ele inclusiv ca om sănătos.
Stânca lui Tanios
Despre alegerile pe care le făceau oamenii în vremuri în care nu se vota, ci cel mult se pupa mâna jupânului.
Articles
-
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
-
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
-
De ce mai votează diaspora
-
Cine mai crede în România onestă
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
-
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
-
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
-
De ce mai votează diaspora
-
Cine mai crede în România onestă
-
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
-
Camping – dar avem suferință și acasă
-
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
-
Liviu: am castigat !...
-
Felician: Eu sunt născut în '84. Nu mai sunt din 2010 în...
-
Lucian Voia: Într-unul din podcasturile la care a participat, ...
-
cmv: Greene e ambivalent, in scrierile lui, deci depind...
-
-
pavel: Este uimitoare si incredibil de superficiala grila...
-
-
Ce citim luna asta
