Tag Archives: club de carte

Când îți pune nevasta titlu la carte

fructele maniei

Fructele mâniei, un titlu bun pentru încă un roman okeiuț de John Steinbeck. La clubul de carte, firește.

Mai mult 10 comentarii

Biblia după Steinbeck

john-steinbeck-la-rasarit-de-eden

„La răsărit de Eden”, de John Steinbeck – o carte scrisă bine, dar construită prost.

Mai mult 12 comentarii

O parte din viața și prada lui Marin Preda

Marin_Preda

Prima și singura carte de memorii a autorului Moromeților se discută la clubul de carte. O fi bine, o fi rău…?

Mai mult 18 comentarii

Nimic despre vaccinarea anti Covid 19

Women and children scavenging for coal from slag heaps near closed mines during the coal strike.   (Photo by Topical Press Agency/Getty Images)

60 de ani după ce Edward Jenner a inventat vaccinul, viața pe pământ a fost un pic mai bună, dar nu neapărat mai dreaptă. Despre nedreapta soartă a clasei muncitoare, care nu merge nici în Paradis, este romanul extraordinar de la clubul de carte de luna asta: Germinal, de Emile Zola. Romanul de la 1860, numai bun de citit la coadă la vaccinare 😉

Mai mult 5 comentarii

Trei într-o barcă, fără mască

trei intr-o barca

Un jurnal de călătorie din secolul 19, citit cu lipsa de răbdare și atenție din pandemia secolului 21.

Mai mult 12 comentarii

Realismul magic lovește din nou clubul de carte

un veac de singuratate

Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez – o cronică de familie sud americană care a avut și noroc de un premiu Nobel, că altfel n-ar fi auzit mulți de ea.

Mai mult 9 comentarii

Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?

noapte de sanziene

Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, o carte care nu avea nevoie de recenzia mea, dar iată că a primit-o. Și o mai discutăm și luni la clubul de carte.

Mai mult 1 comentariu

Păcatele tinereții, la clubul de carte

necunoscuta

Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.

Mai mult 1 comentariu

Clasici, da’ mulți

carti vechi

Ce cărți citim până se termină pandemia. Sau măcar până se descoperă un vaccin. Sau până la anul pe vremea asta 🙂

Mai mult 9 comentarii

Unde ajungi dacă mergi cât trebuie

malecon3

Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter

Mai mult 1 comentariu

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.