Am fost azi trădată în dragoste de două persoane, una fizică și alta juridică, în care aveam încredere. Primul a fost Hotnews, care a ales să pună gaz pe focul indignării publice scriind cât ne costă avocații din oficiu pentru cei șapte reținuți în cazul ambulanței de la Cluj. Al doilea a fost Vlad Petreanu, care a scris nici mai mult nici mai puțin decât că vrea abolirea anonimatului pe Internet pentru combaterea dezinformării, că uite el scrie cu nume și prenume de atâta timp și n-a pățit nimic.
Desigur că nu e prima dată când văd cum oamenii sunt degrabă vărsători de sângele altora, prin comentarii. Lucrând deja de atâta amar de ani în domeniul ăsta atât de vast și de abstract al drepturilor civile, am înțeles și că oamenii sunt sensibili când li se încalcă drepturile lor sau prietenilor lor, dar îi doare-n cot de ăia pe care-i disprețuiesc, pentru că nu consideră că și ăia au aceleași drepturi. Însă cele două texte de azi mi-au arătat ceva mult mai grav, și anume că drepturile astea, obținute cu greu în alte epoci, vor fi pierdute nu prin luptă, ci de bună voie, căci iată, ele mai rău ne încurcă.
Să le luăm pe rând.
Ce părere are Hotnews despre dreptul la apărare, garantat de Constituție?
Știrea Hotnews este aparent banală. Reporterul a aflat, din minuta Judecătoriei Dej, cât plătește statul un avocat din oficiu – adică vreo 1.300 de lei – și că cei șapte reținuți în cazul ambulanței de la Cluj beneficiază de câte un avocat din oficiu. Greu de spus de ce a considerat reporterul sau redacția Hotnews util ca publicul să știe această cifră (care oricum nu era un secret), ba să enunțe chiar în titlu chestiunea. Consideră că e o sumă mare sau mică? Consideră că respectivii acuzați nu aveau dreptul la avocat din oficiu? A vrut să sublinieze că, iată, noi îi tratăm civilizat pe acești barbari, le dăm avocați din oficiu?
Aș specula dacă aș zice că redacția Hotnew a urmărit să stârnească indignare, și deci audiență cu asta, nu? Pentru că Hotnews e un site serios, nu dă titluri clickbait decât când și când, cu conținut premium (știrea asta nu era premium, deci era destinată întregii audiențe), care pe lângă informare are și un rol educativ. Iar rolul educativ ar fi fost ca pe lângă informația nudă, cu costul onorariului, dacă tot a considerat important s-o dea, să și explice de ce legiuitorul a pus în Constituție dreptul la apărare și la avocat din oficiu, cine și de ce are acest drept? Adică să spună că orice om acuzat de o infracțiune are dreptul, conform Constituției și Codului penal, la avocat din oficiu sau ales (adică plătit de acuzat, dacă are cu ce). Dar altfel, nici polițistul nu are voie să-l rețină, nici procurorul să-l ancheteze și nici judecătorul să-l judece, fără ca un avocat să fie în coasta acuzatului. Asta este garanția că îi sunt respectate drepturile în timpul procesului penal, drepturi pe care, în democrația noastră tânără și zglobie, le are orice om, indiferent că se dovedește vinovat sau nu, sau că a făcut o crimă odioasă sau a furat un bou. Pe scurt, statul e obligat să le ofere acelor oameni un avocat. Și e bine că e așa. Nu dreptul la apărare face gaură în buget.
Tot pentru context, dacă ar fi vorbit cu un avocat, Hotnews ar mai fi putut să scrie și că cei 1.300 de lei plătiți din bugetul sărmanei țărișoare, reprezintă o sumă mică, raportat la munca depusă de acel avocat în dosar. Pentru că suma se referă la întregul dosar, deci de când au fost reținute persoanele până când sunt judecate etc. Și că în România, din cauza acestei sume, considerată mai degrabă derizorie, destui avocați din oficiu se achită cam de mântuială de obligații (deși am cunoscut și avocați foarte inimoși), așa că apărarea din oficiu seamănă uneori cu o mimare a dreptului la apărare, care drept, repet, e prevăzut în Constituția țării, la articolul 24.
În acest context, și după știrea asta, ar mai fi interesant de aflat ce părere are Hotnews despre dreptul la apărare, garantat de Constituție. E bun sau rău? Ar trebui garantat numai oamenilor cuminți și acuzați pe nedrept sau ar trebui să fie universal, ca orice drept? Dar despre prezumția de nevinovăție, ce crede oare Hotnews? O fi bună sau mai mult ne încurcă pe drumul spre ghilotină al acuzaților?
M-am gândit dacă să le scriu celor de la Hotnews, căci mai sunt acolo oameni cu care am fost colegă pe vremuri, dar m-am cenzurat, pentru că am mai făcut de-a lungul timpului diverse observații legate de articole și n-au fost primite bine de autori. Poate nici eu n-am știu să le comunic, dar în general oamenii nu primesc bine feedback-ul. Și eu sunt la fel, deci nu acuz, it is what it is, vorba aia… Așa că am decis să trec mai departe. Aia e, n-o să moară dreptul ăsta dacă nu le atrag eu atenția unor reporteri că fac treabă de mântuială, de parcă ar fi plătiți ca avocații din oficiu.
Cum vrea Vlad Petreanu să ne încolonăm toți cu buletinele pe „rețele”
Dar nu m-a lăsat să tac Vlad Petreanu, cu postarea asta a lui despre care n-am știut ce să cred la început, am avut impresia că face mișto, că e ironic sau ceva.
Pe domnul Petreanu îl știu de la televizor, de când prezenta știri, apoi îi citeam blogul, care la început se numea, ca să vezi, oarecum anonim, „Amar de zi”. Ulterior l-am mai ascultat, sporadic, pe unde a mai combătut, și l-am mai citit pe Internet. Mereu i-am admirat politețea și eleganța în exprimarea opiniilor critice și în general îl consider o voce care gândește înainte să se exprime. Cu atât mai surprinzătoare postarea asta.
Adică sunt obișnuită cu „dacă nu ai nimic de ascuns, de ce să nu-ți dai numele pe Internet” dar nu mă așteptam să vină și de la el. Faptul că el își asumă tot ce spune și scrie, cu nume și prenume, este o alegere personală, nu ar trebui să fie o regulă universală impusă tuturor. E adevărat, libertatea de exprimare nu presupune dreptul la anonimat în fața legii, accentuează domnul Petreanu. Adică dacă ai încălcat legea niciun anonimat nu te protejează. Dar hai să lăsăm autoritățile să-și facă treaba în acele cazuri. Renunțarea la anonimat pe Internet (OK rețele, tot un drac) e o măsură disproporționată care nu ajută decât la o supraveghere în masă a populației, nu la eliminarea infracționalității și nici a dezinformării, așa cum de fapt admite și domnul Petreanu. Dar el parcă ar vrea să le ușureze munca autorităților, nu știu, poate tot de economie o fi mânat, ca și cei de la Hotnews.
Conturile de boți și de troli nu vor dispărea dacă va trebui să intrăm toți cu buletinul pe Internet, căci buletine se găsesc tot acolo, pe net. După cum nici agresivitatea sau tâmpeniile făcute de oameni care-și dau numele reale pe Internet nu vor dispărea. Domnul Petreanu dă ca exemplu experimentul artistic făcut în anii 70 de Marina Abramovich, în care oamenii lăsați să-i facă orice vor au abuzat-o pe artistă pe propria scenă.
Dar poate nu a aflat și de experimentul perpetuu pe care-l face în zilele noastre Adinoasa pe Internet. Ea îi reclamă (cu succes) la poliție pe bărbații care, cu nume, prenume, poză de profil cu soție, copil și cruci de botez, o întreabă în mesaje cât costă finalizarea sau alte chestii nesolicitate. Poliția a reușit să-i găsească și să-i amendeze, ce să vezi! Acești oameni trăiesc printre noi, ba unul era chiar pompier salvator, și nu se împiedică de faptul că și-au dat numele pe net ca să scrie tot felul de tâmpenii la adresa altora. Oare n-ar trebui umblat cumva la educație în general și să nu ne grăbim cu interzis accesul fără buletin așa otova? Căci nu, lipsa anonimatului nu responsabilizează, ci mai degrabă atunci când lipsește intimidează, cenzurează, discriminează sau abuzează acele voci care au nevoie de anonimat ca să-și exprime ideile. Și nu vorbesc de agresori aici.
Pentru că există situații în care anonimatul nu slăbește libertatea de exprimare, ci o face posibilă. Mă așteptam de la domnul Petreanu să știe asta, ca om care a prins anii comunismului și știe ce însemna lipsa libertății de exprimare și controlul excesiv al puterii asupra omului de rând. Să știe măcar ca jurnalist despre importanța anonimatului în protejarea surselor jurnalistice, de exemplu. Dacă un angajat știe că orice critică la adresa șefului va fi automat legată de identitatea lui, probabilitatea ca el să vorbească scade. Sau dacă știe că orice opinie politică exprimată online va rămâne asociată cu numele lui și va putea fi căutată peste zece ani de un angajator, probabilitatea ca el să vorbească scade. O victimă de orice fel nu va cere ajutor dacă va trebui să-și folosească identitatea reală. Nu mai zic de persoane cu orientări sexuale neasumate în public sau orice alte motive care ne fac să ne păstrăm o viață privată în spatele unui cont anonim, așa cum o trăim și în spatele ușii de acasă. Anonimatul nu e o protecție pentru infractori, oricât de programați și îndemnați suntem în ultima perioadă să credem asta.
Visul umed al SRI se împlinește
Apoi analogia cu mașinile care ar circula, chipurile, fără număr de înmatriculare nu e nici originală, nici potrivită. Numai TIR-iștii umblă cu „Dorel” în parbriz, restul șoferilor au număr de înmatriculare la mașină și așa îi și deosebește poliția. Pe Internet avem IP-uri și alte metode tehnice de identificare.
În urmă cu vreo 12 ani, mai exact prin 2014, am participat ca trimis al APADOR-CH la o ședință în Comisia de Tehnologie a Senatului, la o dezbatere a Legii securității cibernetice. Era în perioada aia o frenezie a SRI de a impune cumva controlul asupra acestei anarhii comunicaționale, adică Internetul și cartelele prepay, unde se destrăbălau anonim toți cetățenii, și se dorea de atunci o ordine, să intre toată lumea cu buletinul, domnule!
Reprezentantul SRI la acea adunare, răposatul general Dumitru Dumbravă, exact asta cerea și atunci: un „cod rutier” pentru Internet, toți utilizatorii să aibă computerele înmatriculate și cu ITP-ul la zi, iar SRI să poată intra în orice computer când vrea, fără voie de la judecător. Pretextul era atunci codul malițios, infectarea cu viruși și apărarea oamenilor nevinovați de înșelătoriile de pe Internet. Un parlamentar PP-DD i-a zis-o direct că ăsta e un soi de viol, dar asta a fost doar așa de ochii audienței. Legea până la urmă a fost adoptată de parlament dar a picat la CCR, ca neconstituțională. La fel și celelalte tentative, de a ne identifica pe toți cu buletinul, pe oriunde am fi umblat, cu cartelele prepay sau pe Internet. Dar ca să pice legile astea s-a muncit pe brânci în societatea civilă, să nu credeți că a fost ușor. Și atunci existau părerile astea gospodărești, că trebuie să fie liniște și ordine, tovarăși, nu se mai poate așa anarhie, să se știe cine pe ce computer scrie. Însă a ținut CCR să ne apere drepturile la care noi voiam să renunțăm de bunăvoie.
Uite aici și relatarea de la dezbaterea aia.
Fun fact, ca să vezi ce înseamnă să-ți dai numele pe Internet și să te ajungă istoria din urmă, căutând acum postarea pe care am făcut-o atunci, găsesc în comentarii și ce zicea chiar domnul Petreanu pe vremea aia la Europa FM despre această pretenție a SRI. Ulterior a zis și la el pe blog. Acum 12 ani se pare că omul înțelegea că înmatricularea tuturor pe Internet seamănă cu înregistrarea mașinilor de scris la Securitate pe vremuri. Și ce comparație potrivită! Acum nu i se mai pare greșit să renunțăm la anonimat. Ce s-o fi schimbat între timp?
Azi suntem în situația în care SRI nu mai cere așa, pe față, în Parlament, să-i dăm voie să ne controleze computerele, în schimb suntem noi mai dispuși să renunțăm la drepturile noastre sub pretextul combaterii dezinformării sau al protejării minorilor. Că și pentru protecția tinerelor vlăstare s-a cerut să intrăm toți cu buletinele pe rețelele sociale. Cu alte cuvinte s-au găsit în ăștia 12 ani cuvintele cheie potrivite, care să-i facă pe oameni să accepte de bună voie restrângerea drepturilor.
A, nu vreți decât să ne protejați de oamenii răi care ne dezinformează? Să ne protejați copilașii de relele lumii virtuale? Poftiți aici buletinul meu. Cine, eu? Nuu, eu nu, niciodată nu am călcat strâmb, nu am vorbit cu păcat, nu am întinat nobilele idealuri ale partidului aflat la putere… Eu doar am postat poze cu pisici și bună dimineața la cafeluță. Să trăițiți, servim patria!
Domnul Petreanu se mândrește că își asumă, cu nume și prenume, ideile și opiniile. Foarte bine, e dreptul lui și poate că are încredere că la cârma statului sunt oameni profesioniști, care știu să folosească toate aceste date sensibile pe care le colectează, cu înțelepciune și mai ales legal. Nu toată lumea crede asta, de aia e bine ca dreptul la anonimat să rămână la latitudinea fiecăruia și să poată fi exercitat, ca dreptul la viață privată să rămână în continuare o formă cu fond, iar libertatea de exprimare să fie garantată chiar și atunci sau mai ales atunci când spui ceva ce nu le convine altora.
Căci statul de drept nu înseamnă că statul trebuie să știe înainte cine sunt eu pe o rețea de socializare, că poate fac ceva ilegal, ci că atunci când fac ceva ilegal, statul de drept prin instituțiile democratice mă va prinde și mă va pedepsi, chit că mă cheamă ca în buletin pe rețeaua aia sau mă cheamă cetățeanul_turmentat.
Dar ăsta pare să fie un examen pe care suntem chemați să-l dăm prea devreme, și o să-l picăm, căci n-am trăit destul în democrație ca să înțelegem cu adevărat valoarea drepturilor și universalitatea lor. Drepturile sunt privite ca ceva ce merită doar unii. De câte ori n-ați auzit – în comentarii pe net sau chiar în viața reală – că dreptul la vot ar trebui restrâns, ca să nu mai voteze și ăia care nu votează cum trebuie. Încet, încet se pun în discuție și celelalte drepturi. Nu suntem de acord să beneficieze de ele decât ăia care ne plac. Restul n-ar trebui să le aibă, că nu le merită. Iar azi suntem noi cei care decidem, dar dacă mâine vor fi ei, ce ne facem?
Cât despre manipulare și dezinformare, nu s-au născut nici pe Internet și nici pe rețele. Ele există de când lumea și au fost și sunt practicate cu succes și de presă. Ce-ar trebui să facem acum, să dăm o lege care să oblige site-urile, televiziunile, radiourile să-și facă publice numele patronilor și sursele de finanțare? Oh, dar ăsta e exact unul din punctele pe care insistă Comisia Europeană de câțiva ani, în rapoartele alea de țară pe care nu le citește nimeni, și uite că nu e o prioritate. Dar va fi legea dezinformării, de care se discută deja prin parlament. Că nu se mai poate așa, să dezinformeze orice anonim, aiurea pe Internet. Dezinformarea trebuie făcută organizat, pe canelele tradiționale.
P.S. Na, că m-am răcorit, deși e aici, la mine în pungă. Sper că nu se înțelege din asta că aș fi de acord cu ce au făcut oamenii ăia când au atacat ambulanța sau să aș fi contra combaterii dezinformării. Sunt doar pentru gândit un pic înainte de a cere, cu voce patriotică, interzicerea unui drept sau al altuia, doar pentru că noi nu-l folosim. Atât.
Mi se pare ca toata discutia asta cu masuri anti-dezinformare e frectie la picior de lemn. Poate statul sa ii lase fara tiktok, fara anonimitate pe internet, pana nu investeste in educatie tot degeaba.
O urmaresc si eu pe Adina si asta ma socheaza mereu: oamenii aia vad ca ea a reclamat atatia inaintea lor si inca ii varsa mizerii in comentatii si in mesaje, ma fascineaza uneori(intr-un mod negativ) cum functioneaza mintea umana.
Citind articolul mi-am dat seama ca mi-am schimbat si eu perspectiva in ultimii ani, daca ma intrebai acum 10 ani probabil as fi fost si eu in tabara „sensibili când li se încalcă drepturile lor sau prietenilor lor, dar îi doare-n cot de ăia pe care-i disprețuiesc”. Vreau sa-ti spun ca si ce am citit la tine pe blog de-a lungul vremii despre munca pe care o faceti la APADOR m-a determinat sa privesc lucrurile si din alta perspectiva.
O să țin minte că am reuşit să influențez pe cineva, când o să mă mai gândesc că toată zbaterea asta e inutilă 🙂
Frumos si argumentat, cum altfel. Este bine ca nu uitam de unde am plecat. Pietreanu e un suflet pierdut, la ei acolo dicteaza banii si nu interesul cetatenilor.
Presa ar trebui sa fie a patra putere in stat, cea care ar trebui sa influenteze independent deciziile politice si chiar juridice. Ce sa vezi insa, presa e cea influentata de politic. Pentru ca presei ii plac banii care se scurg de acolo. Banii aia au tot crescut de la an la an, invers proportional cu independenta presei.
Ei, totuşi domnul Petreanu a lucrat în instituții de presă onorabile, cu mici excepții, ca noi toți 🙂
Vă contrazic decât nițel. Eu am avut un proces civil simplu, o înfățișare, dar care impunea procuror, tutelă pentru mătușa Alzheimer. Am plătit avocatul cu 300 lei. Ei au numit unul din oficiu pentru mătusă cu onorariu de 1.000 lei, plătiți de stat. Se pare că este ceva șmecherie în zonă.
În ce-l privește pe VP, a ales un subiect spinos. Dezinformarea este totuși ceva ilegal. Numai că, aici ar trebui început cu capii – nu poți fi europarlamentar, avocat și să scrii că ne-au furat nemții și austriecii Dunărea. Mai ales dacă „teza” asta a fost lansată de propaganda stepei, … Țara este plină de proști gata să reia.
P.S. VP are blog, cred că petreanu.ro.
Ştiu, am şi dat link către el.
Păi capii ăia dezinformează cu identitatea asumată, iată.
Din câte ştiu eu avocat din oficiu este obligatoriu în procesele penale. În civil poți primi avocat plătit de stat doar daca faci dovada că nu ai suficiente venituri ca să plăteşti unul.
Eu nu cred că este necesară o nouă lege. Sunt de părere că și acum sunt încălcate legi. Problema este că nu se aplică. Cum poți spune asumat asemenea prostii, în fond o propagandă de stepă și să nu răspunzi penal pentru asta?
În ce privește asumarea, identitatea mea pare doar ascunsă. În realitate, nu este. Inclusiv locația „moșiei” este străvezie. Și nu sunt scăpări ale mele, așa am dorit să fie.
Am folosit termenul care vă place dvs. În realitate, dvs. sunteți chiaburoai, eu am doar vreo mie trei sute de metri. Am decăzut neamu’, bunicul a fost chiabur adevărat.🙂
şi în procesele care au ca obiect tutela, mai ales tutela unei persoane majore, presupuse fără discernământ, intimatului+ persoana care urmează a fi pusă sub tutelă, i se oferă un avocat din oficiu.
chiar dacă este un dosar civil, faptul că se judecă însăși dreptul acelei persoane de a exista ca persoană autonomă, cu drept de a lua decizii pentru ea însăși, în urma procesului urmând ca altcineva să ia orice fel de decizie cu privire la acea persoană este considerat suficient de important ca acelei persoane să i se apere drepturile de către un profesionist/specialist.
nu știu în ce măsură intimatul dintre astfel de dosar poate avea un avocat ales, pentru că
1. până la urmă se pune în discuție însăși faptul că aceea persoană este suficient de lucidă încât să ia decizia angajării unui avocat.
2. se pune în discuție însăși faptul că este sau nu destul de lucidă încât să încheiere contracte (contract de asistență juridică) în nume propriu și suficient de lucidă încât să facă plăți, conștientă de ceea ce plătește și urmând a-și aminti de plată.
3. dacă cineva din familie, de obicei persoana care urmează a fi numită turore, a plăti acel avocat, ar exista un conflict de interese, pentru că, într-o oarecare măsură, în acel proces, viitorul turore și viitorul pus sub interdicție, au totuși interese contrare.
judecătorii nu decid din burtă onorariile avocaților din oficiu, ci în baza unor hârtii venite de la barou. nu știu cum se decid acolo onorariile. (vin ”liste de onorarii” pt fiecare ”obiect” de dosar în parte)
onorariile avocaților din oficiu se plătesc din fondurile ministerului justiției. într-o oarecare măsură ele se pot ”recupera” de la … inculpați (folosesc cuvântul pt a ușura exprimare) prin impunerea unor cheltuieli judiciare, prin sentința penală. doar că mulți judecători (sau, cel puțin cei din instanța ”mea”) nu o fac. de obicei cheltuielile judiciare nu acoperă nici măcar plata plicurilor și cheltuielor poștale cu trimiterea citațiilor. dar am auzit că sunt și judecători mai ”afurisiți”. 🙂
ps. bine că există anonimitatea pe internet. nu știu dacă șefilor mei le-ar plăcea ca eu să fi spus astea. 🙂
Da, bine de știut și asta cu cazurile de tutelă, sunt tot niște situații sensibile.
Ehe, drumul justiției este lung. Eu am pomenit cazul pentru onorariul de 1.000 lei al avocatului din oficiu. Dar lucrurile stau mult mai prost. Știu că v-ați gândit că ați putea ajunge și dvs. în situația asta.
Este vorba despre vestita instituție care a judecat o cauză politică în câteva ore considerând urgența, ba a și motivat-o imediat.
Eu socotesc că și o cauză de tutelă pentru o afecțiune Alzheimer are regim urgent. Numai că, abia săptămâna viitoare mă voi duce pentru învestirea hotărârii ca urmare a acțiunii depuse cu nițel mai mult de trei ani în urmă.😀
”Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac”- să vezi ce ”amuzant” este să lucrezi într-o pușcărie!
foarte puțini oameni consideră că deținuții ar trebui să aibă drepturi sau, dacă se întâmplă să aibă, câți consideră că acele drepturi chiar ar trebui respectate sau că cei care le încalcă ar trebui sancționați.
mi s-a uscat gura de răspuns ”ar trebui să se respecte doar legile care ne plac nouă sau cum?!”
Arnold J. Toynbee Studiu asupra istoriei
Sinteză a volumelor I-VI de D. C. Somerwell
Pag.394-395
…În istoria educației în Anglia, datele vorbesc ele singure. Edificiul învățămîntului elementar a fost, în linii mari, realizat prin Legea Forster din 1870. Iar „presa galbenă” a fost născocită cam douăzeci de ani mai tîrziu, și anume de îndată ce prima generație de copii educați în școlile naționale a ajuns să-și poată cumpăra un ziar.
…Într-adevăr, dacă magnații presei pot cîștiga milioane punînd la dispoziția cititorilor semidocți stupidități amuzante, oamenii de stat serioși ar putea obține pe această cale, poate nu bani, ci putere. Dictatorii moderni și-au trimis magnații presei la plimbare și, în locul întreprinderilor particulare de presă, cu ziarele lor vulgare și josnice, au instituit un sistem de propagandă de stat care folosește ziare la fel de vulgare și josnice. Sistemul atît de ingenios și de bine pus la punct pentru înrobirea maselor de semidocți pe care îl inventaseră pentru beneficiile l
Servus Dollo
la pont@hotnews.ro iti recomand sa le trimiti feed-back. Nu stiu cine citeste sau cenzureaza, insa, eu am vazut ca s-au miscat lucrurile. Da, dupa plecarea lui Pantazi si Tapalaga, a aparut o schimbare la Hotnews, insa, nu unsa ireversibila
Pe mine mă uimește nivelul atât de coborât al discuției cu genealu` Dumbravă – zici că sunt la masa de discuții niște elevi ceva mai isteți de clasa a VII-a, care n-au absolivt încă cursul de gândire critică și argumentare (adică nici măcar n-au citit cartea „Detectivul erorilor de gândire” – pe care v-o recomand tuturor, chiar dacă nu mai sunteți copii).
Adică nu s-a găsit nimeni acolo care să-i aplice lu` dom` geneal propria analogie și să-l facă să arate ridicol și chiar și pentru un copil?!
„Nea Dumbravă, ca să folosim chiar analogia lu` matale, în Codul Rutier zice că atunci când o misiune presupune urgența, pentru a avea drepturi în plus față de ceilalți conducători auto, instituțiile statului trebuie să folosească ȘI girofarul ȘI sirena. În mod analog, cum te-ai exprimat matale cu convingere mai devreme, când SRI vrea de urgență să cerceteze ceva pe internet cu privire la fraude sau coduri mailțioase folosind drepturi suplimentare față de cele ale unui pe cetățean obișnuit, SIMULTAN trebuie să publice pe site-ul său în ce zonă se îndreaptă cercetările, toată lumea să poată afla și să fie conștientă de mișcările SRI. Este?
Sau declarăm analogia ridicol de slabă și renunțăm cu totul la ea, încercând un argument ceva mai puțin costeliv?
Este adevărat că SRI nu poate face din orice general al său un Socrate, dar cu siguranță l-ar putea face un absolvent al unui curs de introducere în greșeli de argumentare. Ceea ce va fi un câștig!”
Acum, nouă ne mai rămâne să stabilim dacă omul era ticălos sau doar necăjit intelectual. Briciul lui Occam ne-ar zice că … 🤔
Ultimul exemplu: PNL a votat legea ANI, iar Bolojan zice ca trebuia pentru ca pierdem bani, interesul national, bla, bla. Si multi accepta acest compromis, pentru ca e de-al nostru. Deci, incalcam un principiu, ca sa luam niste bani. Curat murdar!