La tango să nu te duci cu sacul

Dar poți să te îmbraci cu cele mai sexy haine pe care le-ai ținut până acum în șifonier, pentru că n-ai avut curaj să le porți în public

Ce rochie frumoasă!, m-a complimentat E., una dintre colegele de „suferință” în serile de tango de luni și miercuri. Mi-era jenă să spun că e veche de câțiva ani, dar am spus. N-o purtasem decât o dată, la un Revelion, unde toată noaptea am tras de ea în jos, crezând că am picioarele prea dezgolite. O să vezi, la tango vei putea purta tot ce ai ascuns până acum în șifonier, pentru că nu aveai curajul să le porți în public, îmi zice ea zâmbind.

funny-cats-if-it-fits-i-sits-15

Ne reflectam, ca niște balerine ratate, în oglinda sălii de dans, încercând cu încă două colege să învățăm un pas de dans care începea cu ridicarea lascivă a unui picior, din șold. Oglinda ne răspundea cu gesturi stângace, de parcă n-am fi fost femei în toată firea, ci abia ieșisem toate de la o școală de maici. Cineva ne spusese că mișcarea trebuie să fie ca o autoîmbrățișare a coapselor. Sigur făcusem asta vreodată fiecare în propria intimitate, dar nu ne văzuse decât oglinda de la baie, probabil.

C., profa noastră, ne tot repetă că trebuie să ne mișcăm ca pisicile, lasciv, languros, felin, fie că mergem înainte sau înapoi, însă e aproape imposibil să te miști ca o pisică atunci când te simți ca Bambi pe gheață. Mă priveam în oglindă, cu rochia mea cea nepurtabilă până atunci, și mă întrebam ce mă reține să-mi arăt în public afecțiunea pentru propriul corp? Ce m-a făcut până acum să nu mă simt în largul meu la gândul că am un corp și să-l pun în valoare când dansez? Și mi-am dat seama că asta e una dintre eliberările personale pentru care-mi place să merg la tango.

I. era într-o zi aproape furioasă pe modul în care părinții, societatea, educația ne reprimă naturalețea naivă cu care ne naștem. O fi vreo conspirație universală a părinților cu școlile de tango. Unii ne dau peste mână de mici, ca nu cumva să devenim niște „stricate”, iar școlile de tango ne iau banii mai târziu, ca să ne redea încrederea în noi. Pe mine mama nu m-a lăsat nicio clipă să uit că am anumite îndatoriri de fată cuminte, iar restricțiile astea picurate ani de zile în mintea ta sunt de natură să-ți ucidă orice tendință de a-ți pune vreodată trupul în valoare, de teamă ca nu cumva să se creadă că faci avansuri indecente. Sigur că de atunci am traversat și eu una-două revoluții sexuale, ba declarativ par… destul de libertină, dar la un anume nivel, nebănuit, se pare că am rămas aceeași fată timidă care are probleme de acceptare a senzualității și de savurare a plăcerilor vinovate.

Știu chestiile astea par aberații pentru fetele de azi, dar pe vremea mea cam așa gândeau mamele. Politica pronatalistă din comunism, combinată cu o pudibonderie oarecum normală a societății pentru vremurile alea (chiar dacă pe alte continente se trăia flower power) și-au pus amprenta în felul ăsta pe viața câtorva generații, și nu numai pe viața sexuală, cum s-ar fi crezut.

 

tango2

În ultima lună am dublat numărul de ore de tango la EPT. Încă nu am avut curajul să merg la o milonga. Și practica cu mai mulți dansatori de la alte școli e deocamdată ca o olimpiadă pentru mine, dar vine el și momentul ăsta. Cu siguranță există un progres în mica mea evoluție, dar o altă descoperire a fost aceea că eșecul vine când te aștepți la prea mult. Cu cât te duci mai încărcat de așteptări, cu atât cresc șansele să pleci dezamăgit. Cu alte cuvinte, la tango să nu te duci ca la pomul lăudat. Încă o ocazie pentru cunoscători să spună că în tango e ca și în viață…. Orele mele de tango au semănat în ultima lună cu o relație din aia în care ba te vrea, ba te ignoră. Au fost seri în care am plecat de acolo plină de adrenalină și cu fluturi în stomac – da, am înțeles că există îndrăgosteala de o tanda 😉 – și seri în care m-am mișcat ca un fund crispat și fricos să nu alunece pe gheață. Am savurat deopotrivă dansuri stângace cu începători – mai ales când eu m-am simțit mai avansată și n-am mai avut inhibiții sau emoții – dar și plăcerea de a te lăsa condusă de „un bărbat cu experiență”, cum îi place tot lui I. să spună, atunci când vrea să învețe niște pași de la un avansat.

Trebuie să recunosc că e foarte plăcut roller-coaster-ul ăsta din viața mea, care mă face să trăiesc abia acum, la 40, ceea ce ar fi trebuit să gust în adolescență: descoperirea propriului trup, a faptului că poate fi plăcut să-l pui în valoare și să te lași cu el și cu toate senzațiile adiacente în brațele unui „bărbat cu experiență”, fără ca asta să însemne ceva rău, compromițător sau rușinos. Dimpotrivă 🙂

*

Ca să știți și voi cum îmi bate mie inima de două ori pe săptămână, ascultați aici 🙂

Etichete: , , , , , , , , ,

13 comentarii la “La tango să nu te duci cu sacul” Subscribe

  1. Fluieratorul 23/02/2014 at 23:44 #

    Sounds interesting. Ia sa caut io o scoala pe undeva prin Stuttgart.. 🙂

    • Dollo 23/02/2014 at 23:49 #

      N-o să-ți pară rău 🙂

  2. IoanaS 23/02/2014 at 23:48 #

    Frumos 🙂

  3. valentin 24/02/2014 at 09:17 #

    ar trebui sa-ti bata inima asa in fiecare zi a saptamanii…esti prea frumoasa, nu te (mai) lasa tarata in mocirla vietii de zi cu zi, traieste tango-ul si razi de toti si toate

  4. Adi 24/02/2014 at 10:01 #

    Dollo, ce medie de varsta au participantii?

  5. Adi 24/02/2014 at 10:02 #

    Dollo, ce medie de varsta au participantii? Sac nu am, merge si o sacosa de mega image?

  6. mm 24/02/2014 at 11:12 #

    Lasa inhibitiile si dute la milonga sa intri cat mai repede in atmosfera de acolo. Oricum o sa te invite la dans intai cunoscutii, adica colegii tai care te cunosc si apoi necunoscutii. Deci go, fara frica.

  7. mihai 24/02/2014 at 13:19 #

    Dar photo cu felina pe tocuri rosii este ceva de n-am cuvinte.. Ce privire, cata expresivitate, ce sugestiv tine piciorul stang usor indoit!

  8. Ioana 24/02/2014 at 18:20 #

    Go get ‘em, tiger 🙂 Mă bucur mult pentru tine.

  9. ady 25/02/2014 at 20:53 #

    sa stii ca asta e infractiune. instigare la deturnare de fonduri. 🙂 voiam sa-mi iau geanta noua la salariul din martie. ma gandesc pana luni dupa-amiaza ce aleg, geanta sau tango.

    • Adi 28/02/2014 at 11:00 #

      Nu te lasa influentata de catre Dollo. Daca iti doresti geanta go for it! 🙂

      • ady 28/02/2014 at 15:21 #

        Vreau si geanta si tango. Ramane sa ma decid ce vreau mai mult.

        • Adi 03/03/2014 at 11:53 #

          Atunci este simplu: mai intai geanta si apoi tango.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.