O supervacanță cu peripeții în America de Sud, o achiziție de teren la țară, ca să mă fac moșiereasă, și un testament, așa cum se cuvine la oamenii cu stare ca mine 😉
Din Buenos Aires con mucho calor
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni
Despre violul care n-a fost (consimțit) în „Ultimul tango la Paris”
Cum m-a făcut presa internațională să văd un film care nu mi-a plăcut, dar despre care păstrez totuși o amintire vie. Și nu e a scenei cu violul 😉
Capul plecat, mers târâș la moaște, cruce mare, să moară dracii
În țara în care sute de mii de oameni merg anual la pupat moaște, iar închinatul când treci pe lângă o biserică amenință să devină salut național, cursurile de dans și bune maniere sunt lucrarea satanei, iar cine vrea să le urmeze trebuie ars pe rugul indignării populare.
Critica mersului cu spatele. În tango
Liderii buni știu să te și danseze, să te și învețe, cei mediocri știu doar să te critice. Asta face diferența între „walk like a cat” și „uac laicăcat” 😉