P robabil cutia Pandorei a fost deschisă de prima mamă care i-a pus bebelușului ei hiperactiv un smartphone în mână, ca să-i dea o preocupare și s-o mai lase și pe ea să bârfească în liniște cu vecina de la trei. Dependența de touchscreen a crescut invers proporțional cu aia de pampers, iar dreptul constituțional/fundamental al omului la viață virtuală se află doar la un click distanță. Azi în România a fost lansat primul manual digital conceput pentru clasele III-VII. Este opțional și oferă un set de opt lecții despre mediu și fenomene naturale. Cum era firesc, inițiativa îi aparține unei firme private – Holcim România – dar reprezentanții sistemului de educație prezenți la lansare au lăsat să se înțeleagă că „pe țeavă” mai sunt alte câteva manuale ce se pregătesc pentru digitalizare. Ministrul Educației însuși, Remus Pricopie, a plusat ca nașul mare în capul mesei, cu promisiunea că până la toamnă se va lansa platforma manuale.edu.ro, de unde se vor putea descărca gratuit toate manualele digitale care vor schimba fața școalei românești tradiționale. Ba chiar, speră ministrul, copiii emigranților români vor putea astfel să învețe după manuale românești, dacă le vor putea descărca gratuit de acolo.
Cine n-are tabletă, să-și cumpere!
Până atunci, hai să vedem care-i treaba cu primul. În forma lui deplină, manualul „Lecția verde” poate fi savurat pe o tabletă. Cine n-are, desigur că poate să-l citească și pe un computer obișnuit, oricât de antic ar fi el, doar că nu va beneficia de toate facilitățile de conținut dinamic. De exemplu, pe tabletă elevul poate să citească lecția, să selecteze anumite pasaje, să le partajeze pe Facebook sau Twitter, să le salveze pentru recapitulare, să-și facă fișe de învățat, să facă teste de verificare și chiar să lucreze în comun cu alți colegi la lucrări tematice. Unele fenomene naturale sunt animate, spre deliciul acelora care nu înțelegeau, de exemplu, cum curge lava dintr-un vulcan.
Toate bune și frumoase, cu condiția să aibă cu ce. Majoritatea școlilor din România sunt conectate la Internet, spunea, optimistă, o doamnă de la Holcim. Cifrele o contrazic: Cam 5000 din 9000 de școli sunt legate la lumea virtuală, restul se luptă, probabil, încă, în glodul ulițelor și cu budele fără apă curentă. Dar lumea n-a fost niciodată un loc drept, așa că nu e firesc ca emancipații de la oraș să-i aștepte pe cei de la țară. Cine n-are tabletă, să-și cumpere, zice în esență domnul Cristian Mirescu, directorul Centrului Naționale de Evaluare și Examinare, care e sigur că un 10 milioane de lei, cât costă o tabletă, e la îndemâna oricui, iar dacă n-are, există un program prin care familiile nevoiașe pot căpăta un voucher de 200 de euro pentru achiziția unui computer. Tot el mi-a spus că fiicele lui adolescente citesc de două ori mai multe cărți pe tabletă decât (nu) citeau în format clasic. Ba chiar cea mică, la vârsta de trei ani, a învățat literele pe tastatură, și i-a trimis un sms tatălui, la un congres, cu următorul conținut „înger îngerașul meu…”.
Tentația Facebook: cine știe ridică degetul mare
Fără să fiu un Gică contra – pentru că demersul Holcim mi se pare bun și categoric în ton cu vremurile – ce mi se pare mie discutabil la forma asta de a învăța este însăși faptul că e mult prea legată de mijloacele de comunicare sociale, ceea ce contribuie la distragerea copiilor de la lecții. Cristian Dinu, reprezentant al firmei Read Forward – cea care a realizat tehnic manualul – spune că există posibilitatea pentru părinții care vor să-și țină copiii departe de Facebook și Twitter să izoleze manualul ca pe o grădină cu ziduri. Tehnic orice e posibil, dar cum tot Dinu spunea, e păcat. E posibil, de exemplu și ca într-o clasă în care majoritatea copiilor au tabletă, profesorul să accepte ca unii copii să învețe după manualul clasic. Din varii motive: fie părinții nu au posibilități, fie nu vor ca plozii lor să fie contaminați cu virusul tehnologic. E posibil, dar e păcat să ne întoarcem la varianta clasică, atâta vreme cât noile tehnologii ne oferă atâta interactivitate, zice Cristian Dinu.
Eu mă tot gândesc de ceva vreme să investesc într-o tabletă sau măcar într-un eReader. Mai ales de când am început să citesc cărți în engleză am constatat ce util ar fi un eReader la care aș putea consulta dicționarul în cadrul aceluiași ecran, fără să mai răsfoiesc incomodul ceaslov pe care-l țin alături când citesc o carte. Dar în același timp mă întreb dacă citind cartea pe un dispozitiv conectat la Internet nu aș fi tentată să îmi întrerup lectura ca să văd ce se mai întâmplă pe Facebook sau ce au mai comentat cititorii mei pe blog. Și asta mi se întâmplă mie, om matur, educat în sistem tradițional, care pricepe rolul unei izolări de lume, dar atins inevitabil de microbul vieții virtuale. Vă imaginați cât de tentați vor fi elevii de posibilitatea de a sta pe rețelele sociale în timpul orelor, sub pretextul partajării lecțiilor?
Ministrul spunea azi la lansarea manualului că profesorilor le e tot mai greu să-i atragă pe elevi cu manualele clasice, în condițiile în care toți au acasă telefoane sau tablete. Dat fiind că până la urmă manualele digitale – cel puțin primul – sunt făcute de fapt tot după textele și de autorii celor clasice, nu știu cât de tentante vor fi ele odată digitalizate sau cât de maeștri vor fi profesorii să-i rețină pe elevi să se dea pe Internet în timp ce le predau integralele sau radicalii? Deja sunt voci care consideră că „e prea mult text” în manualele astea. Probabil că în curând manualele vor fi niște ppt-uri cu statusuri de Fb potrivite pe niște poze cu pisici, la care elevii vor fi invitați să dea like sau share.
Cine știe nu mai ridică mâna sau două degete, ci doar își arată virtual degetul mare pe Facebook.
***
Întâmplător, aseară am văzut pe ProCinema filmul „Bună, ce faci?” și se leagă un pic de viitorul ăsta pentru care pare că noi maturii suntem mai nepregătiți decât tinerii. Un cuplu aflat în criză de comunicare descoperă chat-ul. Fatalitate, pe chat soțul și soția se îndrăgostesc fără să știe cine sunt în realitate. Sunt doi oameni care evident se iubesc, dar nu mai vor să-și spună asta, în viața reală. În aia virtuală toate sunt mai bune, mai sexy, mai tentante. Când se descoperă în realitate decid să divorțeze. Greu de spus ce vor decide copiii de azi să facă în viața reală, după ce școala se va transforma tot mai mult într-o experiență virtuală. Dar dacă asta e evoluția, n-avem ce face.
Mama a învățat să scrie, în anii 50, pe tăbliță. Elevii secolului 21 învață pe tablete. Important e să salvăm copacii, până la urmă. Cât citește fiecare e oricum o chestiune care n-are legătură cu școala.
Intrebarea mea este are treaba cu legaturile indirecte intre firma care a facut acel manual si actualii guvernanti …. Suna a o afacere de moment, cat e „prietenu” la putere. Internetul este cea mai mare ispita si acceptarea de tablete in ore este un dezastru ( nu ca ar fi prea ok sistemul de invatamant ).
Păi Holcim a dat banii pentru manual, dar nu produce tablete. Sigur că produce ciment, și ca orice producător și-ar dori să meargă mai bine șantierele din țărișoară, dar asta ne dorim cam toți, nu?
Rossi, probabil ca daca te-ai documenta putin, ai afla ca manualul prezentat astazi ca primul manual digital exista inca din 2004, iar acum este un nou pas.
Este vorba de un proiect de 9 ani, in niciun caz de afacere de moment. Dar probabil te alaturi si tu tuturor celor care din principiu sunt un Gica Contra la orice este nou…
Da, manualul figurează între opționale de atunci, dar acum a devenit digital.
Dacă vrei strict de citit cărți, ia unul cu eInk (nu LCD). Sunt și mai primitive (deci scapi de tentația cu Angry Birds și Twitter), ecranul e mult mai comod la citit decât un LCD, autonomia e mult mai mare.
Personal, mi-aș lua un Kindle pentru că e relativ ieftin, susținut de o firmă mare, e foarte răspândit și foarte crăckuit pe toate părțile de posesori ca să scapi de restricțiile Amazon.
+1 pentru Kindle dar sa fie varianta Paperwhite ca sa poata fi citit si cand se ia lumina.
Pentru cărți aș vrea, dar cum spuneam, să aibă și facilități de consultare a dicționarelor sau a surselor conexe unei cărți pe care eventual o citești în limba originală.
Și eu citesc mult în engleză și am căutat un eReader cu dicționar. Am luat Sony PRS-T1. Are dicționar explicativ Oxford pt. engleza britanică. Are și pt engleza americană, dar nu mai știu care. În plus, mai sunt dicționare En-Es/Es-En, En-Fr/Fr-En, etc. (chiar și En-olandeză). Din câte știu există și un model mai nou. Dar acum depinde ce cauți tu și ce e potrivit pentru tine. Eu sunt foarte mulțumită de T1 al meu.
Kindle are „by default” dictionarele Oxford pentru engleza si dictionare de traducere din engleza in alte cateva limbi(franceza, spaniola, germana, protugheza, etc). Se poate seta un dictionar de baza, iar dupa aceea este extrem de comod sa cauti explicatia unui cuvant (la kindle touch, trebuie doar sa „atingi” cuvantul respectiv). Se gasesc pe amazon multe alte dictionare, eu mi-am luat de exemplu unul olandez, pentru care am platit in jur de 4$.
Kindle e facut doar pt citit, nu exista alte tentatii. Pe cele mai noi exista intradevar si un browser experimental dar mi se pare extrem de greu de folosit. Faptul ca e facut de amazon iti ofera foarte multe facilitati in cumparatul cartilor, conversia fisierelor,etc.
Până la urmă scrisul de mână va deveni o relicvă, oricum o ciudăţenie, vom deveni tot mai conectaţi şi interconectaţi – va fi o necesitate să ai tabletă, internet, la fel cum pe vremuri era necesar să ai creion şi hârtie pentru a comunica cu cineva care nu e lângă tine.
Cărţile au început tot cu un creion şi hârtie şi tot din necesitatea de a comunica ceva, cuiva. Având în plus capacitatea de a stoca informaţii în timp.
Problema nu e suportul de pe care învăţă, ci să se facă şcoală !!! Faptul că poţi interactiona pe facebook, etc e interesant şi, până la un anumit nivel, chiar educativ, dar şcoala tot şcoală rămâne – dacă vrei să înveţi tot va trebui să munceşti !!!
În privinţa tabletelor totul e ok, aş zice, mă întreb însă ce strategii educaţionale (!?) stau spatele lor ! Doar nu are nimeni naivitatea să creadă că punându-i copilului tableta în faţă acesta va deveni un om învăţat !
Aşadar, ce punem în spatele tabletelor? That is the question! (parcă Maiorescu pomenea ceva de formele fără fond)
Păi România se evidențiază exact prin lipsa de strategie, de ce crezi că taman educația ar avea vreuna? 😉 Cum scriam, în cazul acestui manual, probabil și al celor viitoare, problema e că nu au un conținut special destinat digitalului, ci iau pur și simplu polologhiile plictisitoare din manualele clasice și le digitalizează. Dar există pretențioasa expresie „alfabetizare funcțională” pentru profesorii care au făcut la un moment dat un curs care i-a învățat să folosească computerul și să aibă o adresă de email.
Articol pe aceasi tema pe EVZ:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/primul-manual-digital-romanesc-reclama-mascata-pentru-elvetienii-care-fac-ciment-in-tara-103.html
Dar nu e copy-paste dupa asta:).
Despre tableta: iPad. Daca e sa-ti ruinezi viata, macar sa nu ti-o ruinezi cu o tableta care te frustreaza! iPad-ul are de toate, carti, jocuri, filme(cele mai multe daca-ti faci cont pe US si platesti cu gift card-uri cumparate de pe e-bay si platite prin PayPal). Si are si aplicatia pentru Filmon. Carti electronice poti cumpara parca si de pe Amazon si Safari si pot fi citite pe iPad. Cu Kindle esti limitat la oferta Amazon.
Mda, fac is eu reclama ascunsa;).
Mda, păi uite modul în care e scris articolul ăsta e unul din motivele care m-au făcut să plec din presă. Și mă întrebai la un moment dat de ce nu mă întorc, parcă 😉 Cum crezi că ar fi sunat textul lor dacă Holcim ar fi avut reclamă în ziar sau la postul TV asociat?
Despre tabletă – eu chiar nu am nevoie de un laptop mai mic, ci de un device pe care să citesc cărți. Bine, nici de ăla nu am nevoie neapărat, deși sunt anumite cărți pe care de exemplu mai bine le descarci de pe Internet decât să le comanzi tocmai în SUA, pentru că la noi nu au fost editate. Deci, pentru asta. Nu-mi place să văd filme pe laptop, deci nici atât pe tabletă. Iar jocuri… hm, pierd destul timp aiurea și fără ele 🙂
În plus un iPad e chiar scandalos de scump. Eu nu-mi permit să-mi iau un telefon mai de doamne ajută, darmite un iPad.
http://vimeo.com/61275290
Bun, bun 🙂
In unele scoli din America copiii nu mai invata sa scrie de mana, ci direct la PC/tableta. Si in unele tari din Europa au apaut discutii pe aceasta tema. Mie, nascuta in generatia cu caiet si teme corectate cu rosu ( multe scoli nu mai folosesc culoarea rosie ca sa nu fie „afectati” copii) mi-ar parea rau daca s-ar pierde pe parcurs scrisul de mana. Dar generatiile urmatoare vor evolua si intr-o buna zi poate nici nu va mai fi nevoie sa scriem, poate va fi destul sa gandim pentru ca PC-ul sa transmita instant un mesaj. Oamenii au scris pe pietre, tablite de lut, lemn, piei de animale. Hartia a fost o inventie extraordinara pentru scris….actuala inventie pentru scris/citit este computerul….cine stie ce va mai urma
Cred că adevărata revoluție va fi aia în care nu vom mai merge la școală pentru note, și la job pentru bani 🙂
Pai in clasele 1-4 nu se merge pentru note, ci pentru calificative; asa ca suntem pe aproape.
Și calificativul e tot o răsplată. Eu mă refeream la a merge doar pentru a învăța ceva nou.
Este de intrebat si „Care poate fi aria de raspandire ?” – ma intreb cati dintre cei din mediul rural vor putea „achiesa” – atat elevi cat si profesori. Si nu cred ca este vorba doar despre vreun ciobanas care se propteste in tableta in loc sa se propteasca in bâtă, cred ca este vorba despre echipament, infrastructura, service, informare, multa informare.
Iar acest proiect va trebui sa reprezinte o colaborare perfecta intre mediul de afaceri si Ministerul Invatamantului … si daca ma gandesc la ghertoismul de care s-a dat dovada de atat de multe ori pana acum in ceea ce priveste achizitiile si implementarile unor proiecte …
Cu siguranta ca foarte multi copii vor fi bucurosi de schimbare, dar care va fi atitudinea maturilor vis-a-vis de aceasta revolutie tehnologica ? Poate ca momentul care ar caracteriza aceasta revolutie este cel din „Morometii” cand Paraschiv arunca in balegarul cailor singura carte a lui Niculae ?
Transformarea modului de a invata este o misiune importanta, dar si foarte dificila.
Cred ca exista si o parte buna a lucrurilor 🙂 (pe langa usurarea semnificativa a ghiozdanului) – nu isi vor mai muia degetul in gura pentru a intoarce filele !
Păi asta am întrebat și eu. Aria de răspândire e deocamdată limitată la școlile legate la Internet – cele 5000 – și la câtă disponibilitate financiară au părinții. Deocamdată.
Cand am vorbit despre colaborarea dintre mediul de afaceri si Ministerul Invatamantului ma gandeam la „manuale” gratuite. Ca invatamantul primar este gratuit in Romania.
Si sa nu uitam ca si profesorii vor avea nevoie de cate o tableta ca doar trebuie sa spuna : „Va rog sa clicuiti aplicatia „Istorie” si sa scrolati pan’ ajungeti la Stefan cel Mare”, trebuie sa stie pe unde este sărciul si altele asemenea, nu ?
Si sa nu uitam ca existenta internetul „cere” existenta unui antivirus !
Adica sunt bani, nu gluma, pe care cineva trebuie sa ii chetuiasca, ca doar nu incepem cu chestii crăcuite de pe torente …
Au fost niste proiecte care aveau de gand „reducerea decalajului educational dintre mediile urban – rural” (se refereau numai la „tras” internet), platite din fonduri europene – nu stiu ce s-a ales de ele. Dar ideea este ca multi dintre profesorii care trebuie uneori sa faca faţă unor geeks au deschis un computer o data pe luna, in cel mai bun caz …
Ma uitam la o administratie financiara cum se chinuiau bietele femei sa tasteze o amarata de informatie si cum tipau dupa IT-ist ca nu le tipareste imprimnta iar el striga „da’ e pornita ?” … Cum se vor descurta profesorii ?
pe un computer obișnuit, oricât de antic ar fi el, doar că nu va beneficia de toate facilitățile de conținut dinamic. De exemplu, pe tabletă elevul poate să citească lecția, să selecteze anumite pasaje, să le partajeze pe Facebook sau Twitter, să le salveze pentru recapitulare, să-și facă fișe de învățat, să facă teste de verificare și chiar să lucreze în comun cu alți colegi la lucrări tematice. Unele fenomene naturale sunt animate, spre deliciul acelora care nu înțelegeau, de exemplu, cum curge lava dintr-un vulcan.
Comentariu stupid. Orice fel de computer poate afişa un text şi o animaţie şi scrie un document Word încă din 1995, inclusiv 486-le meu de atunci care rula Windows 3.11
există un program prin care familiile nevoiașe pot căpăta un voucher de 200 de euro pentru achiziția unui computer
200 EUR = 880 RON.
Există tablete acceptabile la 350-450 RON, iar un desktop bunicel se încadrează foarte bine în cei 200 EUR.
Cât citește fiecare e oricum o chestiune care n-are legătură cu școala.
Există o teorie foarte populară din 2006 încoace printre „(ne)muncitorii calificaţi la locul de alcoolizar… muncă” şi care zice cam aşa: cât citește fiecare e o chestiune care are legătură cu şcoala, adică un (co)mu(n)ist cu 4 clase e superior prin gradul de cultură modernilor. Exemplu: Ceauşeasca avea 4 clase şi era academician-doctor-inginer, dacă ar fi avut măcar 8 clase lua direct Premiul Nobel.
~Nautilus
Bine că ești tu deștept 😛