O sâmbătă la mama

Cu salată de andive și înflorituri, plus niște pește la cuptor cu cartofi și usturoi

N u v-am mai delectat demult cu bucătăria mamei, dar nu s-a mai petrecut nimic nou pe frontul ăla. Azi, însă, am avut parte de niște improvizații care au ieșit destul de gustoase, și mă gândesc că poate vă tentează și pe voi.

salata-andive

Salata de andive cu diverse

Am făcut o salată de andive cu pește (ton de la conservă și niscai șalău fiert), sâmburi de rodie, ceapă verde, sos de maioneză cu iaurt și muștar, iar la final am mai aruncat înăuntru niște alune și o măslină dezorientată. Rodia a fost așa un soi de new entry pentru mama, că nu a mai folosit-o până acum. Prima dată când a văzut o rodie la față a fost acum câțiva ani, când a adus o nepoată de-a ei și nici ea, nici mama n-au știut că sâmburii de fapt sunt ăia care se mănâncă, așa că i-au aruncat și s-au întrebat cu ce au mai rămas 😀

rodie

Rodia năzdrăvană

La felul doi a fost tot o improvizație, niște bucăți de șalău la cuptor, pe cartofi cu rozmarin și sos de usturoi cu hrean. Simplu și de efect.

După ce am mâncat la ea am mers la clubul de carte unde am băut un vin cu niște fete cu care am discutat despre Middlesex 🙂 O seară reușită, una peste alta.

Procesul tehnologic (culinar, firește) mai jos:

Etichete: , , , , ,

5 comentarii la “O sâmbătă la mama” Subscribe

  1. Alina M 26/02/2014 at 14:18 #

    Așa am auzit și eu, că la rodie se mănâncă semințele, dar am încercat și nu mi-au plăcut. Am aruncat apoi semințele și am încercat pulpa. La fel de neinteresantă. Cred că o să rămân la caise și cireșe ca o adevărată babă.

  2. ady 26/02/2014 at 19:43 #

    acu’ vad si eu video-ul. tava d-aia am si eu. de la mama, care o are mostenire de la mama ei. o ador. si tava si pe mama. pe bunica n-am cunoscut-o.

    • Dollo 27/02/2014 at 10:29 #

      care tavă? te referi la alt video?

  3. ady 27/02/2014 at 11:18 #

    Tava din video in care se cuptorizau pestele si cartofii.

  4. Adi 27/02/2014 at 20:33 #

    Nepoatele! Unde-s nepoatele?!?! 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point