O sâmbătă la mama

Cu salată de andive și înflorituri, plus niște pește la cuptor cu cartofi și usturoi

N u v-am mai delectat demult cu bucătăria mamei, dar nu s-a mai petrecut nimic nou pe frontul ăla. Azi, însă, am avut parte de niște improvizații care au ieșit destul de gustoase, și mă gândesc că poate vă tentează și pe voi.

salata-andive

Salata de andive cu diverse

Am făcut o salată de andive cu pește (ton de la conservă și niscai șalău fiert), sâmburi de rodie, ceapă verde, sos de maioneză cu iaurt și muștar, iar la final am mai aruncat înăuntru niște alune și o măslină dezorientată. Rodia a fost așa un soi de new entry pentru mama, că nu a mai folosit-o până acum. Prima dată când a văzut o rodie la față a fost acum câțiva ani, când a adus o nepoată de-a ei și nici ea, nici mama n-au știut că sâmburii de fapt sunt ăia care se mănâncă, așa că i-au aruncat și s-au întrebat cu ce au mai rămas 😀

rodie

Rodia năzdrăvană

La felul doi a fost tot o improvizație, niște bucăți de șalău la cuptor, pe cartofi cu rozmarin și sos de usturoi cu hrean. Simplu și de efect.

După ce am mâncat la ea am mers la clubul de carte unde am băut un vin cu niște fete cu care am discutat despre Middlesex 🙂 O seară reușită, una peste alta.

Procesul tehnologic (culinar, firește) mai jos:

Etichete: , , , , ,

5 comentarii la “O sâmbătă la mama” Subscribe

  1. Alina M 26/02/2014 at 14:18 #

    Așa am auzit și eu, că la rodie se mănâncă semințele, dar am încercat și nu mi-au plăcut. Am aruncat apoi semințele și am încercat pulpa. La fel de neinteresantă. Cred că o să rămân la caise și cireșe ca o adevărată babă.

  2. ady 26/02/2014 at 19:43 #

    acu’ vad si eu video-ul. tava d-aia am si eu. de la mama, care o are mostenire de la mama ei. o ador. si tava si pe mama. pe bunica n-am cunoscut-o.

    • Dollo 27/02/2014 at 10:29 #

      care tavă? te referi la alt video?

  3. ady 27/02/2014 at 11:18 #

    Tava din video in care se cuptorizau pestele si cartofii.

  4. Adi 27/02/2014 at 20:33 #

    Nepoatele! Unde-s nepoatele?!?! 😀

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.