Băsescul meu :)

Vă  spusesem acum ceva timp că plănuim o petrecere surpriză pentru momentul în care mama schimbă prefixul şi face 70 de ani. La propunerea voastră am bântuit prin mai multe cârciumi, şi după o atentă selecţie am ales-o pe doamna Zoe, sufletul restaurantului „La machedoni”.  Ce ne-a convins a fost căldura şi flexibilitatea cu care ţi se pune doamna Zoe la dispoziţie, indiferent că faci o petrecere cu zece persoane sau cu o sută.

Iar calităţile astea au fost de mare preţ aseară, când a trebuit să joace teatru în faţa mamei, în sceneta pe care o pusesem noi la cale. Ne-am gândit să stingem luminile în cârciumă, să facem linişte, iar când vrea mama să intre în restaurant, doamna Zoe să o întâmpine la uşă, mirată, că uitase de petrecerea ei. Dar ce te faci că restaurantul era plin: un botez, nişte clienţi la mese, şi noi, o masă de 12 în aşteptarea sărbătoritei. Dar doamna Zoe n-a avut vreo reţinere. Când i-am spus că mama e aproape de uşă s-a dus în faţa mesenilor de la botez şi le-a spus autoritar: „Stingem puţin lumina, şi facem linişte, da? Trebuie să-i facem o primire deosebită unei doamne care împlineşte o venerabilă vârstă!”. Mesenii s-au supus şi lumina s-a stins.

Şi a început aşteptarea. Eu, la pândă cu aparatul pregătit, în faţa uşii, mesenii de la botez făcânt toţi în cor „şşşşşt” şi liniştind copiii care erau curioşi „dar de ce s-a stins, mami, lumina?”. Doamna Zoe trăsese şi grilajul de la intrare şi aştepta în spatele lui. Un client, care venise şi el să bea o bere şi să vadă meciul, stătea singur la masă şi era siderat de asemenea pregătiri. La un moment dat n-a mai suportat suspansul şi a exclamat: „Parcă ar veni Băsescu, domnule!”.

Când a ajuns la uşă, mama a avut un şoc. Era închis. Doamna Zoe, la fel de „şocată” a început să se scuze, că a uitat, şi că nu a mai anunţat-o nimeni azi că totuşi petrecerea se ţine. Mama, mută de indignare. Până la urmă doamna Zoe o invită înăuntru, măcar să-i dea arvuna înapoi.

Când s-a aprins lumina, am strigat toţi „Surprizăăăă!”, am sunat din goarne, aplauze, flash-uri,şi apoi mulţi ani trăiască. Mama plângea şi râdea în acelaşi timp. Au cam trecut-o năduşelile şi când a văzut câtă lume îi cântă la mulţi ani. Ea ştia că aveam bani pentru un număr limitat de porţii. După ce s-a mai liniştit, a băut un gin tonic şi s-a aşezat în capul mesei, a savurat mai bine surpriza. Eram doar 12 la masa ei, restul erau pe banii lor 🙂

A fost o petrecere în familie aşa cum şi-a dorit ea. Mama a trăit pe viu acel moment pe care îl văzuse doar în filme, şi pentru o seară a fost chiar mai importantă decât un preşedinte de ţară. Ea, pe care rudele o porecliseră în tinereţe „generalul”, pentru că era autoritară, a fost ieri Băsescul nostru, al fiicei ei, nepoţilor şi prietenilor. A dansat, a suflat în lumânări, a băut şampanie şi ne-a întrebat, cabotină, dacă o mai vrem în preajma noastră şi dincolo de cei 70 de ani. Atât ne-a trebuit, să-i spunem că da, că ne-a invitat şi azi la ea acasă, la o ciorbă de peşte, o saramură şi o plăcintă de praz. Aşa că, deşi a zis că de ziua ei nu vrea să se obosească în bucătărie, tot n-a rezistat tentaţiei să ne hrănească iar pe toţi, cu ceva făcut de mâna ei. O fi fost bună mâncarea doamnei Zoe, dar tot bucătăria generălesei a săturat neamul 🙂

Iar la sfârşit ne-a spus că totul a ieşit aşa cum şi-a dorit şi că e mulţumită. Ceea ce e mare lucru pentru o persoană aşa pretenţioasă cum e ea.

Tags: aniversare, La Machedoni, mama, petrecere, ziua mamei