Jurnalul unei pisici de garsonieră

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci ;)

E de fapt greu de stabilit un best of, câtă vreme orice miau pe care l-a scos duduia pe botic a primit mai multe like-uri și comentarii pe Facebook decât un articol muncit de mă-sa. Și asta în timp record. Dar ne-am consolat și cu asta. Într-o ordine cronologică 2017-le Toshibei a fost cam așa:

Ianuarie, nu pot să pricep moda asta cu epilatul pe picioare. Cu ce te încurcă părul?!

Februarie, a venit un domn bătrân și mi-a zis că-mi dă 10 euro dacă îi țin astea, nu sunt ale mele… nu l-am mai văzut pe domnul de atunci, deși umblă vorba că le-ar fi mai promis și altora la fel. Sau chiar mai mult!

Martie, amândoi sclavii sunt plecați de acasă, vine în vizită o amărâtă care se teme de mine ca de animale, nu mă scarpină, de tăiat unghiile nici nu mai zic, doar îmi pune boabe în cutie și curăță rahatul din nisip. #rezist, sigur mai urmează ceva, viața nu poate să se oprească aici

Aprilie, așteptarea nu a fost zadarnică, îmi dă să ling tot ce mănâncă și ea, ba chiar e încântată când mă urmărește evoluând la bară. Viața începe să fie bună. În plus se încălzește vremea.

 

Mai, șoc și groază, cât au fost ăștia iar plecați de acasă s-a furat nisipul din buda sclavilor! Sper să nu mi-l ia pe al meu când i-o tăia nevoia

Iunie, adevărul e că nu am o clipă de liniște, tot timpul trebuie să verific dacă lumea încă se învârte în jurul meu. Abia apuc să ațipesc și mă trezesc în sudori reci de grijă.

 

Iulie, colega de cameră și-a dat jos aparatul de îndreptat dinții și rânjește toată ziua, de parcă ar vedea numai pliculețe cu hrană umedă peste tot

August, mi s-a spus că arăt ca o albastră de Rusia pe plită suedeză de Ikea, în soare tomnatic de Vitan. Mi s-a creat chiar și o fântână personală, care e mai mereu secată

 

Am primit cel mai frumos cadou din viața mea! Duamnee, nici nu știu cui să-i mulțumesc pentru o asemenea pleașcă:

Septembrie, aparent sunt relaxată, stau la soare, alea, alea, dar realitatea e că de când l-am auzit pe premierul Tudose că umblă unul Terente în libertate, și ne fură agoniseala din conturi, sunt tot timpul cu ochii pe bilele mele.

 

 

Octombrie, un scurt moment de odihnă, savurând clima bizonică: la coadă vine aia de la laptop, la mustăți aia de calorifer. Apoi am descoperit un minunat ascunziș, în cauciucurile lor de iarnă. Nu a durat mult, m-au alungat imediat și de acolo…

 

O nouă teroare pe capul meu. De când a descoperit sclava funcția recorder pe telefon viața mea a devenit un experiment documentat în continuu

 

 

Noiembrie, pe 13 a fost ziua mea. Credeți că am primit ceva? Nimic, a uitat. Seara mi-a înșirat lumânările astea din anii trecuți în față și m-a pus iar pe Facebook. Sus, pe masă, ei au mâncat!

 

Încă o dovadă video a terorii în care trăiesc:

Decembrie, închei anul tot în teroare, asta e soarta noastră, a pisicilor de garsonieră, abia ne găsim un locșor al nostru din care să nu fim alungați samavolnic

Totuși, pentru că de Crăciun trebuie să fim toți mai buni, am dat eu prima limbă….

Cine știe, poate la anul ne va fi mai bine. Și cald!

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Jurnalul unei pisici de garsonieră” Subscribe

  1. Marius Georgescu 29/12/2017 at 17:54 #

    Mi-ai înseninat ziua.

  2. Sonia 29/12/2017 at 18:31 #

    Fain jurnalul mâțesc 😁 An bun, cu și mai multe aventuri, pentru ambele fete din garsonieră!

  3. dbdb 29/12/2017 at 20:36 #

    Toshiba e adorabila si nu tre’sa faca niciun efort pentru asta, are naturelul adecvat. Asta-i viata. Restul tre’sa muncim.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată