O recenzie acidă a cărții de debut a tânărului Emil Cioran, scrisă de o bloggeriță care n-a creat nimic la viața ei și știe numa’ să critice.
O recenzie acidă a cărții de debut a tânărului Emil Cioran, scrisă de o bloggeriță care n-a creat nimic la viața ei și știe numa’ să critice.
Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.
Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.
Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?