Dacă tot se cere schimbarea clasei politice, necesară ar fi și schimbarea clasei jurnalistice. Ca să nu mai vedem foști redactori șefi care și-au îngropat ziarele făcând afaceri (și) cu Băsescu, cerându-i acum demisia dictatorului.
Dacă tot se cere schimbarea clasei politice, necesară ar fi și schimbarea clasei jurnalistice. Ca să nu mai vedem foști redactori șefi care și-au îngropat ziarele făcând afaceri (și) cu Băsescu, cerându-i acum demisia dictatorului.
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.