parchez ca un bou

Tag Archives: parchez ca un bou

Românisme 06/05/2019

Părinții avariați de la școala evreiască

Se dau peste cap să-și vadă copiii bine educați, dar își afișează zilnic parvenitismul rutier în fața școlilor bune, în care copiii lor ar trebui să învețe să nu fie ca ei.

Ce zice poliția când parchezi ca un bou

„Prinde boul, scoate-i ochii”: poliția nu poate să amendeze un șofer care a parcat aiurea, pe baza unei sesizări de la cetățeni, decât dacă constată personal fapta sau dacă șoferul spune cine i-a parcat mașina.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Drepturi civile 21/11/2016

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Românisme 01/05/2018

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Carte & alte arte 02/09/2018

Slăbiciunile unei femei puternice

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Portrete 22/02/2016

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

La moșie 27/12/2021

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Reportaje 14/04/2015

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Dollo zice Bine