L-au urcat într-o mașină și l-au adus acasă în poziția șezând pe bancheta din spate, strâns îmbrățișat de soție. Acasă tot ea l-a spălat, l-a îmbrăcat și l-a așezat în coșciug. Era moale și blând ca și când trăia.
L-au urcat într-o mașină și l-au adus acasă în poziția șezând pe bancheta din spate, strâns îmbrățișat de soție. Acasă tot ea l-a spălat, l-a îmbrăcat și l-a așezat în coșciug. Era moale și blând ca și când trăia.
De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.
Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.