Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Doctorul de familie din Densuş, o comună din Hunedoara, are 2000 de suflete pe lista de la cabinet. Nepot şi fiu de oieri vechi, Emil Crişan a făcut facultatea de medicină de plăcere, şi tot de aia creşte acum animale, chiar dacă zice că niciuna din activităţi, nici oieritul, nici medicina de familie, nu rentează în România.

Acum are 65 de ani şi trage nădejde că din cei trei nepoţi băieţi pe care-i are, măcar unul va alege să-i calce pe urme şi să ducă turma mai departe.

doctorul

Nici medicina, nici zootehnia nu sunt rentabile 

„După ce am terminat facultatea am fost repartizat la Toteşti, o comună din apropiere, şi mi-am cumpărat eu aşa, extrafamilie, 15 oi. Şi după aceea le-am înmulţit. Când am făcut facultatea erau CAP-uri, a suferit toată familia, şi oile şi pământul. Mi-e mi-a plăcut şcoala, am terminat chiar bine. Dar şi creşterea animalelor e o plăcere. După revoluţie le-am înmulţit. Acum am 357 de oi, 100 de capre şi 80 de vaci”, povesteşte doctorul Crişan, care socoteşte că nici zootehnia nu e rentabilă nici medicina umană.

„Nici după una, nici după alta nu se poate trăi onorabil. Ambele presupun sacrificii foarte mari şi remuneraţia nu e egală cu eforturile pe care le depui”. Doctorul zice că pentru a trăi onorabil din zootehnie îţi trebuie o piaţă de desfacere şi nişte subvenţii consistente, care mai ales să vină la timp, adică cel târziu în august când faci aprovizionarea cu furaje pentru iarnă.

„Niciun crescător de animale, dacă nu apăreau subvenţiile astea, nu le mai putea ţine. Şi nu vin subvenţiile. Am nişte teren, nici acum nu am primit subvenţia pentru anul trecut. Explicaţii ar fi. Că la persoanele juridice a rămas pentru mai târziu. Acest târziu nu se ştie cum va fi”.

A angajat ciobani cu carte de muncă

Crişan şi-a făcut firmă, încercând să ducă ferma la cote europene. Timp de 20 de ani fostele grajduri ale CAP-ului din comună s-au degradat nefolosite. Abia acum doctorul a reuşit să le cumpere. A angajat şi ciobanii cu carte de muncă:

Am patru angajaţi. Doi buni şi ceilalţi… se schimbă la două-trei luni. Asta e a doua problemă a oieritului. Materialul biologic uman e din ce în ce mai slab

.

Speranţele doctorului Crişan se leagă tot de ţurcana pe care strămoşii lui au crescut-o dintotdeauna.

„În viitor sunt speranţe că ţurcana să fie omologată ca rasă specifică locului. Asta ar duce la creşterea subvenţiei. Se vorbeşte că vom ajunge şi noi ca subvenţiile să fie primite doar de cei care au turmele în controlul oficial al centrelor de reproducţie. Va fi dirijată monta, mulsul, tunsul”.

Ce s-ar putea face în România cu o administraţie mai competentă

Pentru aceia care cred că zootehnia şi medicina sunt rentabile, doctorul îi invită la ferma lui: 

Să vină să vadă. Avem un deficit şi la creşterea oilor, şi la materialul biologic uman. Cei buni se pare că au mers dincolo. Sunt zeci plecaţi numai din zona asta, persoane de vârsta cea mai potentă din punct de vedere fizic. Acum nu găsești un mecanizator, un tractorist. Deşi am avut licee agricole, şcoli profesionale.

Deşi a avut ocazia să emigreze în Franţa la începutul anilor 90, medicul Crişan a preferat să rămână acasă, alegând filonul patriotic mai puternic care-i anima viaţa la vremea aia.

Acum ţelul lui e să ajungă cu ferma la 500 de oi, chiar dacă se consideră sută la sută medic şi oier doar în timpul liber: „O să cresc animale cât o să rezist. Când nu, sigur că trebuie să închei. Dacă îmi pare rău? Nnnnu, că am un simţ de român destul de dezvoltat. Mă gândesc de multe ori ce au făcut strămoşii noştri pentru ţara asta şi mă gândesc şi ce s-ar putea face în continuare cu o administraţie, îndrăznesc să spun, mai competentă”.

Acesta este un episod dintr-o serie de reportaje publicate în 2010 în Evenimentul zilei

celelalte sunt:

De ce nu-i priește Mioriței iarba din UE

Ce înseamnă să fii cioban

Cum s-a întors țurcana în Hațeg în loc să emigreze

Etichete: , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.