Dacă la Roland Garros ar fi câștigat americanca, iar Charlie Hebdo ar fi făcut un desen rasist despre culoarea lui Stephens l-am fi gustat un pic, nu-i așa? Măcar de ciudă că a pierdut a noastră.
Articles
-
Ultimul preț care a ucis povestea
19/01/2026
-
Primul an de expat, realizări și perspective
24/12/2025
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
26/11/2025
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
13/11/2025
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
07/11/2025
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
31/10/2025
-
Anii și viața, după Annie Ernaux
27/10/2025
-
Cu balonul în Normandia
17/10/2025
-
Ultimul preț care a ucis povestea
19/01/2026
-
Florin: Sunteți sigur că acceptă "a noastră"?😀 P...
-
Om bun: Pana la urma cel mai bun site pentru anunt este ai...
-
Florin: V-am scris serios.🙂 Cred că vă este frică de...
-
Ghinea: Draga dureroaso Dolly, urmarindu-te m-a cuprins b...
-
Daniela VACARCIUC: In Anglia,unde merg eu și prietenele mele La pis...
-
Florin: OK. Ați reușit cu blogul. Vă ofer 400 (patru su...
-
Florin: Uf. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Credeam c...
-
Mad: 1.Unde e rețetă de fasole(pe blog). 2. ...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 14 februarie 2026, ora 20.00, discutăm două cărți deodată: „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Religia Woke”. Ca să se anuleze una pe cealaltă :) Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”






