De câteva luni mă tot bătea mama la cap s-o scap de banda de alergare pe care i-o cumpărasem în 2018, cu ocazia curei de slăbire pe care a ținut-o atunci. N-a mai folosit-o după pandemie și a stat pliată și lipită de un perete în așteptarea unui scop sau a deciziei de a o vinde. S-a întâmplat să mă mobilizez să fac asta exact acum de sărbători, când am fost acasă, așa că i-am făcut câteva poze și am pus-o pe două site-uri de anunțuri, ca s-o mărit.
Povestitoare cum mă știți, am zis să fac anunțul cât mai atractiv, și să pun în el suficiente cârlige cât să atragă și să convingă clientela. Că, vorba aia, un anunț simplu și sec poate oricine, dar unul cu nițel umor și aduceri din condei are mai multe șanse să ridice sprâncene. Așa că iată cum am zis:
Bandă de mers cât te țin puterile
Vând bandă (teoretic de) alergare, aproape nefolosită, practic ținută în casă de o bătrânică din Titan, care voia să slăbească.
Am cumparat-o în 2018 pentru mama, care încerca să slăbească și trebuia să facă mișcare. A costat la vremea aia peste 700 de lei, la emag, azi costă 935, aceeași marcă HTRM3941 (aici băgasem și un link, dar nu l-a acceptat platforma). Eu o dau la juma de preț.
Banda e în stare foarte bună, practic nouă, pentru că în afară de câțiva km făcuți pe ea în anul 2018, mama nu a șters-o decât de praf în ultimii șapte ani. Pentru cine vrea să slăbească, e ideală, pentru că nu are motor, banda se mișcă doar prin forța mușchilor personali, de la picioare. Deci în realitate banda nu e „de alergare”, ci „de mers cât vă țin puterile”. Desigur, dacă sunteți buni, puteți chiar să și alergați pe ea. Are și un afișaj electronic care arată distanța parcursă și monitorizează diverși parametri de sănătate, gen puls și alte motive de îngrijorare.
Pentru transportul – de care vă veți ocupa personal – banda se pliază și încape în autoturismul ăla din cauza căruia vreți acum să vă cumpărați o bandă de alergare, că ați stat prea mult în mașina, în trafic, și vi s-au atrofiat mușchii 🙂
Așadar, sunați și câștigați. Primul venit, primul servit. Nu am decat una, să știți.
P.S. Aștept și provincia 🙂
E veche zicerea asta, cu mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește de pomană, chit că lumea o știe mai degrabă de când a făcut-o celebră Dinică, în „Filantropica”. Mai înainte o învățasem și eu la școala de jurnaliști, unde ni se spunea că articolele trebuie scrise simplu și atractiv, ca să le înțeleagă și mamele noastre, dar și că dacă pui doar niște date seci acolo, nu le va citi nimeni. Mă rog, mai nou se numește storytelling, dar să nu divagăm… Asta am încercat și eu în anunțul ăsta, să nu înșir doar niște date tehnice ale obiectului, ci să-l pun într-un context uman, cu care să rezoneze și alții.
Sigur că un anunț de vânzare nu e un articol, și până la urmă admit că a fost mai degrabă o fiță exprimarea asta mai plastică decât de obicei, dar cu toate astea tot am fost șocată și teribil de neplăcut impresionată de feedback-ul primit, care mi-a arătat nu numai că oamenii (ăia care m-au contactat) nu au citit ce am scris, dar nici măcar ăia care au citit n-au înțeles mare lucru.
Primele reacții au venit aproape instant, de la niște conturi fake probabil, că îmi cereau să trimit prin curier și să sun la niște numere. De altfel platforma le-a și șters destul de rapid. Apoi au început să curgă mesajele de genul:
Sau de genul:
Nu mai zic de cele gen:
Am zis că OK, e greșeala mea că nu am scris mai clar în mesaj că trebuie să vină s-o ia, așa că am modificat anunțul, adăugând explicit și că NU trimit prin curier. Apoi au încetat astea cu trimisul prin curier și au început alea cu „ultimul preț?”. Pe majoritatea le-am ignorat, au fost destule mesaje de la oameni care îmi propuneau 200 sau 250 de lei sau 300 de lei, deși explicasem clar în anunț cum am ajuns la 450 de lei, care reprezenta mai puțin de jumătate din cât costă banda azi.
În plus, eu care nu mă tocmesc niciodată la preț (chit că mi se pare mare), nici măcar acolo unde ar trebui, cu „meseriașii”, nu pricep în ruptul capului pasiunea asta a unora de a „negocia” cică. Mi se pare o încercare jenantă, când avansezi tu direct o cifră, din burtă, că nu ai văzut obiectul, nu l-ai testat, dar atâta vrei tu să dai, bazându-te pe nimic, și crezi că pari experimentat prin „ultimul preț?”. E, da, frate, noroc că ai venit tu să mă întrebi, că eu nu îndrăzneam să zic mai puțin, dar ardeam de nerăbdare să scad prețul, nu mă mai întrebase nimeni până la tine…
Aici trebuie să admit că nu mă pricep la negoț (se vede) dar și că nu vreau să las din preț nu neapărat pentru că țin la suma asta, că doar am pierdut deja banii ăștia dați pe ea în 2018, dar știu că există samsari care îți cumpără produsul pe un preț mai mic, ca să-l revândă ei mai scump. Și nu vreau asta, mai bine fac eu pomana și i-o dau cuiva care chiar are nevoie de ea, dacă e.
Care e ultimul preț?
La fel de de neînțeles mi s-au părut și cei care nu avansau un preț, dar întrebau direct „care e ultimul preț?”. Înțeleg când ai văzut produsul, l-ai testat, și ți se pare că nu face banii ceruți, să întrebi: OK, putem negocia, cât sunteți dispusă să lăsați, uite eu aș da atât. Și negociem, dacă e musai. Dar așa, pe nevăzute, doar din încheietura mâinii, mi-e imposibil să înțeleg logica.
După asta au început să apară alte cerințe, cum ar fi o mamă „îndurerată” – așa încerca să pară din voce, la telefon – care voia să știe câte kg ține banda, și dacă e suficient de bună pentru un copil. Am citit instrucțiunile tehnice și i-am zis că ține 200 de kg, deci aș zice că ține copilul, la care ea mi-a spus că copilul are 80 de kg (parol!) și că ei toți sunt „o familie de grași”, iar „copilul” își dorește banda asta de la Moș Crăciun. Asta era înainte de 25 decembrie. Ulterior a băgat și un „care e ultimul preț?”, i-am zis că hai, așa de la Moș Crăciun, să fie un 400, și n-am mai auzit de ea.
Alta m-a întrebat dacă banda are înclinație. I-am zis că are, dar nu știu să-i zic exact unghiul (nu scria nici în specificațiile producătorului), dar că se cam vede și din poze că e ușor înclinată. Că ea o voia înclinată… A rămas că-l întreabă pe soț, n-a mai revenit.
Cea care a pus capac la toate a fost o duduie care m-a sunat chiar acum, în week-end, m-a pus cu ochii pe jar că ea acuma poate și vrea să vină s-o vadă și s-o și ia. Eram pe autostradă, am tras pe dreapta, l-am sunat repede pe un amic care stă lângă mama, să se ducă s-o monteze și s-o aștepte pe cumpărătoare, ca să i-o dea. S-a întrerupt omul de la masă, s-a dus la mama, pentru ca apoi duduia să mă întrebe inocentă: dar nu e electrică banda?!
Păi nu e, că scrie clar în anunț că e acționată de mușchii tăi de la picioare,…. Noroc că era pe whatsapp, când mi-a scris cu tupeu că „nu e menționat în anunț”, că i-aș fi menționat instant niște palme peste ochii ăia cu care nu știe să citească. După care și-a cerut „scz” și aia a fost. Vreo oră am fost nervoasă de neputință din cauza ăleia.
Asta e
Când am ajuns acasă am modificat anunțul și am șters toate figurile de stil cu care speram să dau pe spate audiența. Am scris clar în titlu: Bandă de alergat mecanică (nu negociez, nu trimit prin curier). Are aia, aia, ține atâtea kg și e înclinată. Dacă aș fi putut aș fi scris cu majuscule și bolduit, dar nu permite site-ul.
Am tras concluzia că omenirea nu mai are nevoie de povești, are nevoie doar să-i spui ultimul preț și, în cuvinte puține și prescurtate, despre ce e vorba. În curând vom ajunge să ne exprimăm prin desene pe pereții peșterii. Adică, după cum se exprima un medic hâtru, la știri, mai demult: pacientul a evoluat progresiv spre deces.
De la modificarea anunțului am mai primit un mesaj de la cineva care s-a declarat „interesată”… iar azi m-a mai sunat cineva (din provincie) care zicea că o vrea. I-am zis că trebuie să fie sigură, că nu are motor, e așa și pe dincolo și mi-a zis că a citit tot anunțul (wow!) și că o vrea, dar că o să trimită pe cineva care stă în București, ca s-o ia. Probabil încă mai caută.
Așadar, în caz că știți pe cineva interesat: vând o bandă regală de mers pe jos. A folosit-o majestatea sa Regina Angliei, când a trebuit să slăbească niște kg, că nu mai încăpea pe tron. Sunt mai multe de zis, dar… o dau eftin 😉
Care este ultimul preț? 🤣
Zice-se ca atunci cind rizi slabesti! Am ris teribil, azi de blue monday. Multumesc pentru povestire.
Nu citeste nimeni anunturile. Vede prima poza si gata. Nu mai intra sa citeasca, incepe sa intrebe. Greu.
E bine ca ati modificat anuntul, in rest rabdare si tutun.
Am ras dar am si plans, vorba aia, baliga de manz.
Am si eu in casa asa ceva, cumparat pentru fiica mea ca antrenament de mars (au avut intr-un an asa ceva la sport). Bineinteles ca a fost folosita cam de doua ori cate 15 minute si de atuncea sta in camera ei pe post de cuier (deasupra) si pantofar (dedesubt). Are si fiul meu un aparat de vaslit tot Decathlon, ala a avut o viata activa aproximativ tripla. Nu am sperante sa scap de ele pe termen mediu, ca doara nu le putem arunca sau vinde pe nimic, desi ne ocupa un spatiu semnificativ. cine stie cand mai avem nevoie de ele…
Oricum bine am venit cu totii in consumtariat, epoca in care cumparam ca nebunii lucruri de care nu avem nevoie si dupa aia nu mai reusim sa scapam de ele….
cum ar zice tiganu „you made my day” Dollo !
𝐅𝐁 – 𝐑𝐄𝐆𝐔𝐋𝐈 𝐃𝐄 𝐁𝐀𝐙𝐀̆
𝐍𝐮 𝐜𝐢𝐭𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐞 𝐚𝐮 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬 𝐚𝐥𝐭̦𝐢𝐢.
𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐞𝐬𝐜, 𝐬𝐞 𝐠𝐫𝐚̆𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐬̦𝐢 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠.
𝐈̂𝐧 𝐚𝐦𝐛𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢, 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐢̂𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐜𝐢̂𝐧𝐝, 𝐂𝐎𝐌𝐄𝐍𝐓𝐄𝐀𝐙𝐀̆.
Benezic, bine ca am serviciu de cucoana, unde nu ma intreaba nimeni ce fac toata ziua… De-as raspunde onest, ar suna asa: „Mai destelenesc cite un dosar, dar mai degraba citesc istorioare de-ale lu’ Benezic, fosta colega a lu’ Bernarda…”
Dar ce stiu ei, nemtii mei, cine e Bernarda?! 🙂
Cred ca batrinetea e cea care ma face in ultima vreme sa te citesc mult aici. Sa citesc despre Romania, chiar daca dorul de ea nu ma rupe. Sa citesc despre Benezic im Abenteuerland, desi aventurile ei sint rutina mea de jumatate de viata. Sa citesc cuvinte potrivite, cu ecou si sens, cu fond si seva.
Gehab dich wohl, cum zic francezii mei!
Ia te uită de unde veneau accesările alea din Germania! 🙂 poate ne şi găsim la un moment dat pe aici, prin neagra străinătate, ce zici?
Draga dureroaso Dolly,
urmarindu-te m-a cuprins bucuria sa citesc ca iti merge bine in Occidentul nostru dupa ce ani de-a rindul ai facut bine in Romania noastra. Asta e parerea mea parcurgind traseul relatarilor tale; si nu cred ca e doar condeiul exersat ce ma induce sa deduc, ci intr-adevar ai trait constient si treaza toti anii astia. Ce mai, ai reusit ce nu ne-a invatat scoala: sa faci ceva din tine si din viata ta. Respekt!
Pe mine m-a parcat traseul de-un sfert de veac in München, unde m-a trimis mama la scoala si nu m-a mai primit inapoi, ca sa fie mindra cu mine la vecinele ei. Aici traiesc, muncesc, iubesc si consum: traiesc mai mult sau mai putin sanatos, muncesc mai mult pentru altii, iubesc nu asa de mult ca in tinerete, dar de consumat consum cit ma tine punga. Constati ca vorbesc foarte generic, dar concizia e o arta!
Daca drumurile voastre v-aduc in urbea noastra, nu pierde ocazia de-a sta in fata mea si a incerca sa te dumiresti de ce-o faci, ca mare nu a fost intersectarea noastra in tinerete. Fa-o, ne-om ajuta reciproc sa reconstituim bunatate de intersectie… Inginerul tau cu pensionarul meu se vor amuza coopios, ca dupa aia sa-si manince papara binemeritata acasa!
Treci Rhinul, Benezic!
Uf. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Credeam că vindeți Groenlanda pe OLX. Dar m-am liniștit.😀
OK. Ați reușit cu blogul. Vă ofer 400 (patru sute🙂) lei. Trimiteți-mi detaliile pe mail.
V-am scris serios.🙂 Cred că vă este frică de Lista Neagră.
Pana la urma cel mai bun site pentru anunt este aici. Vad cum apare o oportunitate la orizont si Dolo a noastra o sa deschida o sectiune cu anunturi aici.
Sunteți sigur că acceptă „a noastră”?😀
Poate sunteți bun, este suficient să afirmați asta?🙃 Dar sunteți suficient de bun?🙃
Nu mai am traficul necesar pentru asta, am ratat momentul când aveam trafic 🙂