Tag Archives: mapa recenzorului

Ziua 1: Două lozuri. Viceversa

Decizia șefului, întărită cu pixul

În prima zi de „prerecensământ” am descoperit că aveam două serii (una pe geantă și una pe borderou) deși trebuia să am una singură. Și că șeful recenzor nici măcar nu e pila cuiva, dar are multe certitudini exprimate prin „nu cred că”, pe care le rezolvă „din pix”.

Read More 18 Comments

Recensământul, treabă românească

Geanta recenzorului, inspectata de Toshiba, fireste

Șeful meu direct știe doar că e șef. Șefa lui, coordonatoarea, nici ea nu știe mai multe, dar are telefon. Împreună vom face recensământul populației. Recensământul unei țări de șefi și șefuleți.

Read More 23 Comments

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.