Azi am învăţat să nu-i mai desconsider pe oamenii care scriu comunicate de presă sau articole agramate. Pentru că ştiu că au avut o copilărie nefericită. Au fost olimpici la limba română.
Azi am învăţat să nu-i mai desconsider pe oamenii care scriu comunicate de presă sau articole agramate. Pentru că ştiu că au avut o copilărie nefericită. Au fost olimpici la limba română.
Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.