Parcările sunt ale poporului, să le ocupăm! urla în mintea mea după două ore de discuție cu niște consilieri generali care mi s-au plâns că-i asuprește primarul Oprescu.
Parcările sunt ale poporului, să le ocupăm! urla în mintea mea după două ore de discuție cu niște consilieri generali care mi s-au plâns că-i asuprește primarul Oprescu.
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.