Era să plătesc încă o dată factura la telefon. Și nu e singurul lucru pe care-l uit de la o săptămână la alta. Și încă n-am făcut 42 de ani.
Era să plătesc încă o dată factura la telefon. Și nu e singurul lucru pe care-l uit de la o săptămână la alta. Și încă n-am făcut 42 de ani.
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.