De regulă se ascunde sub cadă. Mai ales dacă tună și fulgeră. Stă acolo cât durează tevatura.
Dar de când s-a răcorit afară parcă a înviat și ea, că pe caniculă se lățea prin toate colțurile făcând pe moarta. Așa că aseară s-a jucat cu obiectele atârnate de lampadar, a pozat în raftul cu cărți, ca pe vremuri, iar azi s-a lăsat pozată cu umbrela așezată la uscat, ca o divă.
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
De ce mai votează diaspora
Cine mai crede în România onestă
Camping – dar avem suferință și acasă
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Vii în București și primul care te ia în primire la aeroport…
Păcatele ONG-urilor și ale oamenilor de bine din ele (II)
De ce mai votează diaspora
Cine mai crede în România onestă
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
Camping – dar avem suferință și acasă
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Liviu: am castigat !...
Felician: Eu sunt născut în '84. Nu mai sunt din 2010 în...
Lucian Voia: Într-unul din podcasturile la care a participat, ...
cmv: Greene e ambivalent, in scrierile lui, deci depind...
Liviu: As mai adauga ca la sfarsitul guvernarii boc, inde...
pavel: Este uimitoare si incredibil de superficiala grila...
cmv: PS. Cred ca ne-au facut ceva acolo la Targu-Jiu, i...
cmv: Maria își aduce aminte mai bine de alte voturi, ...
Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.
În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.
O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.
Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.
După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.
Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.
🙂 ce mutra simpatica are bestia mica! :))
ah, si zic si eu cu intarziere: La multi ani! Sa traiesti, sa-ti creasca blogul mare si frumos, si sa te imbogatesti facand ce ti-o place mai mult si mai mult :*
Mersi! 🙂 Fă și tu ceva cu comentariile alea la tine 🙂
pe cuvant ca nu stiu ce vrea wordpressu’, n-am idee de ce nu mai vrea comentarii, ca eu n-am modificat absolut nimic. nici n-as sti sa fac vreo modificare 🙁
stai ca am reusit sa intru in meniu si am scos chestia cu logatul cu mail si nume. asta era singura chestie care ar fi putut da probleme. nu era bifata casuta unde zice ca tre’ sa fii logat ca sa poti comenta.