De regulă se ascunde sub cadă. Mai ales dacă tună și fulgeră. Stă acolo cât durează tevatura.
Dar de când s-a răcorit afară parcă a înviat și ea, că pe caniculă se lățea prin toate colțurile făcând pe moarta. Așa că aseară s-a jucat cu obiectele atârnate de lampadar, a pozat în raftul cu cărți, ca pe vremuri, iar azi s-a lăsat pozată cu umbrela așezată la uscat, ca o divă.
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
Carnavalul din Basel
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Silviu Stoica: Frumos articol!
Felicitari!...
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.
Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.
Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
🙂 ce mutra simpatica are bestia mica! :))
ah, si zic si eu cu intarziere: La multi ani! Sa traiesti, sa-ti creasca blogul mare si frumos, si sa te imbogatesti facand ce ti-o place mai mult si mai mult :*
Mersi! 🙂 Fă și tu ceva cu comentariile alea la tine 🙂
pe cuvant ca nu stiu ce vrea wordpressu’, n-am idee de ce nu mai vrea comentarii, ca eu n-am modificat absolut nimic. nici n-as sti sa fac vreo modificare 🙁
stai ca am reusit sa intru in meniu si am scos chestia cu logatul cu mail si nume. asta era singura chestie care ar fi putut da probleme. nu era bifata casuta unde zice ca tre’ sa fii logat ca sa poti comenta.