Amintirile mă chinuiesc :)

ascultând colecția de discuri de vinil de pe vremea lui Ceaușescu am reușit să bag spaima în Toshiba, care nu mai vrea să iasă de sub cadă

U na dintre urmările reorganizării de la mama a fost că m-a obligat să-mi iau colecția de viniluri și pick-up-ul. Și cum acasă nu mai am vreun alt instrument de ascultat muzică – în afară de laptop și TV – de câteva zile fac audiții retro. Nicu Alifantis, Beatles, Mirabela Dauer, Vivaldi, Corina Chiriac, Beethoven,  Phoenix, Compact, Mondial… Oh, și ce de amintiri mă năpădesc! 🙂

**

Se pare că și pe Toshiba o năpădește ceva, pentru de cum am pornit pick-up-ul a fugit cu coada înfoiată și s-a ascuns sub cadă. Ceea ce părea un simplu capriciu muzical se dovedește, totuși, o problemă. Ieri toată ziua nu a vrut să iasă din ascunzătoare, iar când am scos-o ca să o aduc în cameră să vadă că n-are a se teme, mi-a făcut onoarea de a face pipi cu jet din brațele mele, la vederea pick-up-ului. Apoi a fugit înapoi sub cadă. Abia azi a scos capul din baie, și a mers până la bucătărie unde a mâncat ceva, dar pășește în cameră cu teamă și încordare. Mă întreb dacă mai dau vreodată drumul la pick-up, oare ce disc să pun ca să-i fie pe plac? Credeți că în altă viață o fi avut alte preferințe muzicale?

Tags: , , , , ,

22 Responses to “Amintirile mă chinuiesc :)” Subscribe

  1. LStefan 13/04/2013 at 11:58 #

    Poate s-a speriat pentru ca l-a vazut negru, mare si mai zgomotos decit ea… :(Pick-up-ul vreau sa zic.)

  2. VASILIU MIRCEA PAUL 13/04/2013 at 12:11 #

    Bietele animale ! Ce spaime băgăn noi în ele cu viața noastră ultra-complicată. Pick-up ? Ce-i aia pick-up ? Un monstru fără formă care mîrîie îngrijorător. Nu se mănîncă, nu mă scarpină pe frunte sau pe bărbiță, nu mă șterge după ploaie, nu-i calorifer să mă lăfăi la cald. Nici măcar tastatură de laptop să mă culcușesc pe ea. Deci pick-up-ul e ceva inutil și periculos. Scapă cine poate (sub cadă) !

    Culmea e că aspiratorul sperie îngrozitor cîinele dar îmi lasă mîța complet indiferentă – pot s-o aspir cît am chef.

    • Dollo 13/04/2013 at 16:27 #

      Și de aspirator se ascunde sub cadă, dar iese când se termină. Acum se pare că a fost marcată rău.

  3. Motanul 13/04/2013 at 15:09 #

    Vezi ca pick-up-ul ăla s-ar putea sa coste ceva banuti. Sunt colectionari care ar plăti bani buni pentru el si pentru discuri. Cât ai cere pe el daca l-ai vinde?:)

    • Dollo 13/04/2013 at 16:24 #

      Deocamdată nu-l vând, decât dacă nu mai iese Toshiba de sub cadă 🙂 Am însă câteva discuri dubluri, deci aș putea să le vând pe alea, dar nu cred că e așa mare cererea.

      • Nautilus 13/04/2013 at 21:17 #

        Nişte fete deştepte din Bucureşti fac genţi / sacoşe din câte 2 discuri de vinil cusute într-un cadru de sfoară 🙂

        • Dollo 14/04/2013 at 08:24 #

          Da, am văzut și eu modelul, dar discurile mele încă sunt ascultabile, e păcat să le strici

    • Gilbert 13/04/2013 at 18:31 #

      Probabil că or fi şi astfel de colecţionari, dar eu când am vrut să scap de ele n-am găsit pe nimeni care să le ia măcar gratis. Era cât pe ce să le arunc la gunoi de-a valma: pick-up, magnetofon, amplituner, casetofon, boxe şi toate acareturile adiţionale… 🙂

      • val 13/04/2013 at 19:35 #

        Esti cumva Gilbert „Gili” Ivanescu?

        • Gilbert 14/04/2013 at 19:04 #

          Nope

      • Dollo 14/04/2013 at 08:25 #

        Și ce ai făcut cu ele până la urmă?

        • Gilbert 14/04/2013 at 19:09 #

          În ultimul moment am găsit pe cineva care s-a îndurat să le ia gratis pe toate. Însă persoana în cauză nu părea să fie genul care să aprecieze „marfa”. Cred mai degrabă că voia să le valorifice ulterior.

  4. Adrian 13/04/2013 at 20:39 #

    E posibil, fiind un instrument analogic, sa genereze sunete de frecvente mari-peste 20 kHz, inaudibile pentru urechea umana si extrem de deranjante pentru pisici. Dar s-ar putea si sa vorbesc eu prostii…

    • Monica Lauleanu 13/04/2013 at 20:55 #

      Nu cred ca vorbesti prostii.
      Si eu m-am gandit la frecventa care o deranjeaza pe biata fiinta.

    • Sakura 14/04/2013 at 02:19 #

      Exact asta am vrut să spun şi eu. Poate acul alunecând pe suprafaţa discului, poate altceva generează un sunet neplăcut.

      Odată am avut dop în ureche, am fost la spital la spălături să-l scoată, după care câteva am avut pentru câteva zile plăcerea de a contempla un univers sonor de a cărui existenţă habar nu aveam. Şi asta fără să aud alte frecvenţe, ci doar auzind perfect de exemplu sunetul fibrelor textile la fiecare mişcare. Iar în geaca de piele deja îmi era şi frică să mă misc, atât de horor erau sunetele scoase.

      Fă un test, porneşte pickup-ul fără sunet, vezi dacă şi aşa sperie pisica. Apoi eventual şi fără disc (sau na, fără să pui braţul de citire pe disc) pentru a vedea dacă de aici vine deranjul sau din mecanismul interior.

      • Dollo 14/04/2013 at 08:24 #

        Da, poate aveți dreptate voi cu sunetele astea, dar mă întreb oare pisicile nu trăiau cu oamenii în case și pe vremea când nu se inventase aparatura digitală, ci se asculta muzică la patefon?

        • Monica Lauleanu 14/04/2013 at 11:20 #

          Dar putem noi sti ce era in sufletelul lor? 🙂

          • Dollo 14/04/2013 at 16:46 #

            Te pomenești că la baza invențiilor digitale a stat o pisică stresată 😛

  5. Motanul 14/04/2013 at 15:21 #

    Vezi Dollo daca ai ceva de valoare:
    http://www.popsike.com/

    • Motanul 14/04/2013 at 15:24 #

      Vesti bune:)
      http://www.popsike.com/MONDIAL-Romanian-Romania-Rock-Electrecord-Lp/251179016239.html

  6. Xanaxdoo 15/04/2013 at 09:37 #

    A propos de titlu, stau si ma intreb, ce e mai rau, ca amintirile sa ne ‘chinuiasca’, sau sa ne ‘rascoleasca’. Cred ca numai 3rei Sud Est (parca asa se scria) stiau raspunsul, si uite ca si ei s-au despartit.

    • Dollo 15/04/2013 at 10:23 #

      răscolitul cred că e mai bun, cu condiția să nu te chinuiască ce scoate la iveală 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.