Dacă tot se cere schimbarea clasei politice, necesară ar fi și schimbarea clasei jurnalistice. Ca să nu mai vedem foști redactori șefi care și-au îngropat ziarele făcând afaceri (și) cu Băsescu, cerându-i acum demisia dictatorului.
Dacă tot se cere schimbarea clasei politice, necesară ar fi și schimbarea clasei jurnalistice. Ca să nu mai vedem foști redactori șefi care și-au îngropat ziarele făcând afaceri (și) cu Băsescu, cerându-i acum demisia dictatorului.
Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.
Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.
Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit