Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.
Tipărită cu o cerneală care dispare în două luni, cartea nu merge s-o pui pe noptieră și s-o mai ștergi de praf din când în când, amăgindu-te că o vei citi în viața asta. Ori o citești repede, ori ai dat banii degeaba pe o agendă cu titlu de carte.
În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist
Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!
Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.
Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.