E posibil ca Jose Saramago să-l fi citit pe Tudor Arghezi și să-i fi plăcut ideea acestui ultim capitol din best seller-ul arghezian, încât s-o dezvolte magistral în „Intermitențele morții” în 2005?
E posibil ca Jose Saramago să-l fi citit pe Tudor Arghezi și să-i fi plăcut ideea acestui ultim capitol din best seller-ul arghezian, încât s-o dezvolte magistral în „Intermitențele morții” în 2005?
Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.