Avatarurile unei jurnaliste: prea bătrână pentru un job nou, prea tânără ca să se pensioneze. Sau dați-mi un euro pe lună din puținul vostru, că altfel nici nu știți ce pierdeți 🙂
Avatarurile unei jurnaliste: prea bătrână pentru un job nou, prea tânără ca să se pensioneze. Sau dați-mi un euro pe lună din puținul vostru, că altfel nici nu știți ce pierdeți 🙂
În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!