Cui îi trebuie o supă de dovleac, fie ea și picantă, când geme oala de ciorbă de oase, cu măduvioare și zgârciuri, acrită bine cu borș de casă și iuțită de pe margine cu un ardei verde și aparent nevinovat, ha? V-am păcălit! :))
Cui îi trebuie o supă de dovleac, fie ea și picantă, când geme oala de ciorbă de oase, cu măduvioare și zgârciuri, acrită bine cu borș de casă și iuțită de pe margine cu un ardei verde și aparent nevinovat, ha? V-am păcălit! :))
Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.
Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.
De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.