Doamna care vine cu „cititul luminii” are un telefon, cere un scaun de la mama, se urcă pe el și pozează contorul. De fiecare dată. Nu o face doar din când în când, și nici prin sondaj. Toată populația e suspectă din oficiu.
Doamna care vine cu „cititul luminii” are un telefon, cere un scaun de la mama, se urcă pe el și pozează contorul. De fiecare dată. Nu o face doar din când în când, și nici prin sondaj. Toată populația e suspectă din oficiu.
Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.
În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.
Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.