Tag Archives: finantare

Aceeași mizerie

chibritul udrea

Finanțarea campaniilor electorale e ca o cursă a înarmărilor. Cine renunță primul e prost, cine nu ține pasul, e mort. Toată lumea luptă pentru pace.

Read More 4 Comments

Hai că se poate!

Catedrala Neamului, deocamdată o butaforie

Miercuri, 5 octombrie, în fața Casei Poporului, între 17.00 și 19.00, să ne opunem finanțării Casei Domnului. De data asta e pe bune!

Read More 13 Comments

Să mergem pe mâna bisericii

Managerii Bisericii Ortodoxe Romane

În ultimii zece ani a scăzut puternic numărul celor care cred că BOR trebuie finanțată de stat. Cine să fie de vină?

Read More 11 Comments

Eva – cum sa-ti bati joc de un roman excelent

Un poster bun pentru un film prost

O parodie a romanului „Fiul risipitor”, de Radu Tudoran, pentru care regizorul si scenaristul Adrian Popovici a primit de la statul roman 2 milioane de euro

Read More 26 Comments

Valiza de bani pentru partid

Read More 1 Comment

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.