Valiza de bani pentru partid

U n film excelent facut de fosta mea colega, Emilia Sercan, pe care-l puteti vedea aici vorbeste despre  o suta de politicieni romani care au donat bani pentru partid cu valiza, sacosa sau cufarul. Emilia a comparat declaratiile de avere ale celor o suta, cu donatiile lor catre partide, publicate in Monitorul oficial. A descoperit astfel ca unii au dat la partid mai multi bani decat au castigat in 2008 sau chiar toti banii pe care i-au castigat, traind cu aer si doctrina de partid, probabil. Filmul merita vazut si pentru explicatiile pe care le dau incriminatii. Iti vine sa razi, sa plangi si sa dai cu napalm peste toata tara asta care n-a putut scoate in fata ceva mai bun decat politicienii astia.  Va recomand sa va rupeti jumatate de ora din timp ca sa vedeti filmul. Merita chiar mai mult.

Etichete: , , ,

One Response la “Valiza de bani pentru partid” Subscribe

  1. su_asperante 19/11/2009 at 00:25 #

    Băăăăăăă! Iesiţi, bă, dracului, la vot!

    Staţi acasă infofoliţi in cârpe ca nişte limacşi in frunze şi lasaţi băbătiile să vă hotărască soarta!

    … Bociţi ca muierile, după aia, că n-aveţi nici o şansă în ţara asta de rahat.

    … Lăsaţi toţi imbecilii să se cace-n capu’ vostru si miraţi-vă că sunteţi fiii ploii!

    Staţi acasă, bă!

    … Staţi acasă, admiraţi-vă-n oglindă ce dăştepţi sunteţi voi şi ce proşti sunt ăia care vă regulează! Proşti-proşti …da’ hoţi!

    Staţi acasă, bă!

    … Staţi ca nişte chiţcani in găurile voastre şi dupa aia chiţăiţi ca din gură de şarpe că n-aveţi nicio perspectivă!

    Staţi acasă, bă!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.