Nicole si Nicu

- Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii. - Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi. - Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

Tramvaiul 23, cartierul Titan. Ele, piţipoance, una pantaloni scurţi, cealaltă jeans rupţi prin care se vedeau cracii lungi bronzaţi. Plete vopsite, pe care şi le pieptănau des cu degetele încărcate de inele. Ei, aşezaţi pe scaunele de vis-a-vis, bruneţi tare, cu obrajii încă bucălaţi, dar plini de coşuri, treninguri, adidaşi, smecheri.
– Ce fac fetele? Un mall, ceva?, se bagă în seamă negriciosul 1.
– Da ce treabă aveţi voi, hi, hi!?, răspunde chipurile indignată aia cu pantalonii rupţi în cur.
– Poate mergem cu voi? Cum te cheamă, brunet-o?, se bagă şi negriciosul 2 care a ales-o din start pe bruneta cu pantaloni scurţi şi craci lungi, arămii.

-Te iei de prietena mea! – răspunde cealaltă, agasată că prietena are succesuri.

-Mă iau şi de tine dacă vrei!, răspunde galant negriciosul 1, căruia îi erau egale.

– Ai fost la ştrand, de eşti aşa bronzată?, o complimenteatză în continuare negriciosul 2 tot pe aia cu pantaloni scurţi.

– Nţ, am fost la mare!, răpunde jignită bronzata, din vârful buzelor.

– La Mamaia?, plusează negriciosul 2, sigur că o asemenea fineţe nu se putea prăji decât acolo, la fiţe.

– Nţ!, îi răspunde iar bruneta, apoi către cealaltă: Fată, noi nu trebuia să coborâm aicea?

– Da fată, aicea! confirmă rupta-n fund, aşa că se precipită amândouă spre uşă.

– Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii.

– Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi.

– Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

– Pe mine Nicu!, mai apucă să strige şi nefericitul celălalt, în timp ce uşile se închideau implacabile ca destinul.

Până să plece tramvaiul din staţie fetele deja traversaseră şi ne arătau graţios spatele. Băieţii se întorseseră acum spre geam, după coborârea lor. Nu mai aveau ce să contemple în tramvai, dar afară…

– N-are deloc cur pă ea Nicol Kidman asta…, remarcă negriciosul 1

– Hai că are, bă, nu vezi?, o apără până la sfârşit negriciosul 2.

– Lasă-le dreaq, uite-o pe soacră-mea, vinde flori ce-i pasă!, îşi vede negriciosul 1 de destin. Îl aştepta soacra florărească în intersecţie la Dristor. În drepul şaormăriei i-am pierdut pe amândoi. În tramvai au rămas, însă, alte buci. Şi nici n-a fost aşa căldură azi în Bucureşti.

Etichete: ,

3 comentarii la “Nicole si Nicu” Subscribe

  1. Gilbert 12/07/2010 at 06:39 #

    Mi-a plăcut. Romantism modern 🙂

  2. George L 13/07/2010 at 17:23 #

    Deci, bucile astea ale lu fata din poza ie moartea pasiunii, sa mor io. Nu ie sexoase deloc. Deci, io, negriciosul 3, sunt de acord cu celalalt negricios.

    • Dollo 13/07/2010 at 19:34 #

      :)) Negriciosule, bucile din poza erau alea care au ramas in tramvai. Primele doua coborara in treaba lor, ca doar spusei ca le-au facut la baieti din „obrajori” la plecare, la geamul tramvaiului 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată