Nicole si Nicu

- Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii. - Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi. - Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

Tramvaiul 23, cartierul Titan. Ele, piţipoance, una pantaloni scurţi, cealaltă jeans rupţi prin care se vedeau cracii lungi bronzaţi. Plete vopsite, pe care şi le pieptănau des cu degetele încărcate de inele. Ei, aşezaţi pe scaunele de vis-a-vis, bruneţi tare, cu obrajii încă bucălaţi, dar plini de coşuri, treninguri, adidaşi, smecheri.
– Ce fac fetele? Un mall, ceva?, se bagă în seamă negriciosul 1.
– Da ce treabă aveţi voi, hi, hi!?, răspunde chipurile indignată aia cu pantalonii rupţi în cur.
– Poate mergem cu voi? Cum te cheamă, brunet-o?, se bagă şi negriciosul 2 care a ales-o din start pe bruneta cu pantaloni scurţi şi craci lungi, arămii.

-Te iei de prietena mea! – răspunde cealaltă, agasată că prietena are succesuri.

-Mă iau şi de tine dacă vrei!, răspunde galant negriciosul 1, căruia îi erau egale.

– Ai fost la ştrand, de eşti aşa bronzată?, o complimenteatză în continuare negriciosul 2 tot pe aia cu pantaloni scurţi.

– Nţ, am fost la mare!, răpunde jignită bronzata, din vârful buzelor.

– La Mamaia?, plusează negriciosul 2, sigur că o asemenea fineţe nu se putea prăji decât acolo, la fiţe.

– Nţ!, îi răspunde iar bruneta, apoi către cealaltă: Fată, noi nu trebuia să coborâm aicea?

– Da fată, aicea! confirmă rupta-n fund, aşa că se precipită amândouă spre uşă.

– Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii.

– Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi.

– Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

– Pe mine Nicu!, mai apucă să strige şi nefericitul celălalt, în timp ce uşile se închideau implacabile ca destinul.

Până să plece tramvaiul din staţie fetele deja traversaseră şi ne arătau graţios spatele. Băieţii se întorseseră acum spre geam, după coborârea lor. Nu mai aveau ce să contemple în tramvai, dar afară…

– N-are deloc cur pă ea Nicol Kidman asta…, remarcă negriciosul 1

– Hai că are, bă, nu vezi?, o apără până la sfârşit negriciosul 2.

– Lasă-le dreaq, uite-o pe soacră-mea, vinde flori ce-i pasă!, îşi vede negriciosul 1 de destin. Îl aştepta soacra florărească în intersecţie la Dristor. În drepul şaormăriei i-am pierdut pe amândoi. În tramvai au rămas, însă, alte buci. Şi nici n-a fost aşa căldură azi în Bucureşti.

Etichete: ,

3 comentarii la “Nicole si Nicu” Subscribe

  1. Gilbert 12/07/2010 at 06:39 #

    Mi-a plăcut. Romantism modern 🙂

  2. George L 13/07/2010 at 17:23 #

    Deci, bucile astea ale lu fata din poza ie moartea pasiunii, sa mor io. Nu ie sexoase deloc. Deci, io, negriciosul 3, sunt de acord cu celalalt negricios.

    • Dollo 13/07/2010 at 19:34 #

      :)) Negriciosule, bucile din poza erau alea care au ramas in tramvai. Primele doua coborara in treaba lor, ca doar spusei ca le-au facut la baieti din „obrajori” la plecare, la geamul tramvaiului 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.