Nicole si Nicu

- Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii. - Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi. - Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

Tramvaiul 23, cartierul Titan. Ele, piţipoance, una pantaloni scurţi, cealaltă jeans rupţi prin care se vedeau cracii lungi bronzaţi. Plete vopsite, pe care şi le pieptănau des cu degetele încărcate de inele. Ei, aşezaţi pe scaunele de vis-a-vis, bruneţi tare, cu obrajii încă bucălaţi, dar plini de coşuri, treninguri, adidaşi, smecheri.
– Ce fac fetele? Un mall, ceva?, se bagă în seamă negriciosul 1.
– Da ce treabă aveţi voi, hi, hi!?, răspunde chipurile indignată aia cu pantalonii rupţi în cur.
– Poate mergem cu voi? Cum te cheamă, brunet-o?, se bagă şi negriciosul 2 care a ales-o din start pe bruneta cu pantaloni scurţi şi craci lungi, arămii.

-Te iei de prietena mea! – răspunde cealaltă, agasată că prietena are succesuri.

-Mă iau şi de tine dacă vrei!, răspunde galant negriciosul 1, căruia îi erau egale.

– Ai fost la ştrand, de eşti aşa bronzată?, o complimenteatză în continuare negriciosul 2 tot pe aia cu pantaloni scurţi.

– Nţ, am fost la mare!, răpunde jignită bronzata, din vârful buzelor.

– La Mamaia?, plusează negriciosul 2, sigur că o asemenea fineţe nu se putea prăji decât acolo, la fiţe.

– Nţ!, îi răspunde iar bruneta, apoi către cealaltă: Fată, noi nu trebuia să coborâm aicea?

– Da fată, aicea! confirmă rupta-n fund, aşa că se precipită amândouă spre uşă.

– Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii.

– Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi.

– Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

– Pe mine Nicu!, mai apucă să strige şi nefericitul celălalt, în timp ce uşile se închideau implacabile ca destinul.

Până să plece tramvaiul din staţie fetele deja traversaseră şi ne arătau graţios spatele. Băieţii se întorseseră acum spre geam, după coborârea lor. Nu mai aveau ce să contemple în tramvai, dar afară…

– N-are deloc cur pă ea Nicol Kidman asta…, remarcă negriciosul 1

– Hai că are, bă, nu vezi?, o apără până la sfârşit negriciosul 2.

– Lasă-le dreaq, uite-o pe soacră-mea, vinde flori ce-i pasă!, îşi vede negriciosul 1 de destin. Îl aştepta soacra florărească în intersecţie la Dristor. În drepul şaormăriei i-am pierdut pe amândoi. În tramvai au rămas, însă, alte buci. Şi nici n-a fost aşa căldură azi în Bucureşti.

Tags: ,

3 Responses to “Nicole si Nicu” Subscribe

  1. Gilbert 12/07/2010 at 06:39 #

    Mi-a plăcut. Romantism modern 🙂

  2. George L 13/07/2010 at 17:23 #

    Deci, bucile astea ale lu fata din poza ie moartea pasiunii, sa mor io. Nu ie sexoase deloc. Deci, io, negriciosul 3, sunt de acord cu celalalt negricios.

    • Dollo 13/07/2010 at 19:34 #

      :)) Negriciosule, bucile din poza erau alea care au ramas in tramvai. Primele doua coborara in treaba lor, ca doar spusei ca le-au facut la baieti din „obrajori” la plecare, la geamul tramvaiului 😛

Leave a Reply

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese