Nicole si Nicu

- Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii. - Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi. - Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

Tramvaiul 23, cartierul Titan. Ele, piţipoance, una pantaloni scurţi, cealaltă jeans rupţi prin care se vedeau cracii lungi bronzaţi. Plete vopsite, pe care şi le pieptănau des cu degetele încărcate de inele. Ei, aşezaţi pe scaunele de vis-a-vis, bruneţi tare, cu obrajii încă bucălaţi, dar plini de coşuri, treninguri, adidaşi, smecheri.
– Ce fac fetele? Un mall, ceva?, se bagă în seamă negriciosul 1.
– Da ce treabă aveţi voi, hi, hi!?, răspunde chipurile indignată aia cu pantalonii rupţi în cur.
– Poate mergem cu voi? Cum te cheamă, brunet-o?, se bagă şi negriciosul 2 care a ales-o din start pe bruneta cu pantaloni scurţi şi craci lungi, arămii.

-Te iei de prietena mea! – răspunde cealaltă, agasată că prietena are succesuri.

-Mă iau şi de tine dacă vrei!, răspunde galant negriciosul 1, căruia îi erau egale.

– Ai fost la ştrand, de eşti aşa bronzată?, o complimenteatză în continuare negriciosul 2 tot pe aia cu pantaloni scurţi.

– Nţ, am fost la mare!, răpunde jignită bronzata, din vârful buzelor.

– La Mamaia?, plusează negriciosul 2, sigur că o asemenea fineţe nu se putea prăji decât acolo, la fiţe.

– Nţ!, îi răspunde iar bruneta, apoi către cealaltă: Fată, noi nu trebuia să coborâm aicea?

– Da fată, aicea! confirmă rupta-n fund, aşa că se precipită amândouă spre uşă.

– Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii.

– Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi.

– Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

– Pe mine Nicu!, mai apucă să strige şi nefericitul celălalt, în timp ce uşile se închideau implacabile ca destinul.

Până să plece tramvaiul din staţie fetele deja traversaseră şi ne arătau graţios spatele. Băieţii se întorseseră acum spre geam, după coborârea lor. Nu mai aveau ce să contemple în tramvai, dar afară…

– N-are deloc cur pă ea Nicol Kidman asta…, remarcă negriciosul 1

– Hai că are, bă, nu vezi?, o apără până la sfârşit negriciosul 2.

– Lasă-le dreaq, uite-o pe soacră-mea, vinde flori ce-i pasă!, îşi vede negriciosul 1 de destin. Îl aştepta soacra florărească în intersecţie la Dristor. În drepul şaormăriei i-am pierdut pe amândoi. În tramvai au rămas, însă, alte buci. Şi nici n-a fost aşa căldură azi în Bucureşti.

Etichete: ,

3 comentarii la “Nicole si Nicu” Subscribe

  1. Gilbert 12/07/2010 at 06:39 #

    Mi-a plăcut. Romantism modern 🙂

  2. George L 13/07/2010 at 17:23 #

    Deci, bucile astea ale lu fata din poza ie moartea pasiunii, sa mor io. Nu ie sexoase deloc. Deci, io, negriciosul 3, sunt de acord cu celalalt negricios.

    • Dollo 13/07/2010 at 19:34 #

      :)) Negriciosule, bucile din poza erau alea care au ramas in tramvai. Primele doua coborara in treaba lor, ca doar spusei ca le-au facut la baieti din „obrajori” la plecare, la geamul tramvaiului 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.