Nicole si Nicu

- Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii. - Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi. - Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

Tramvaiul 23, cartierul Titan. Ele, piţipoance, una pantaloni scurţi, cealaltă jeans rupţi prin care se vedeau cracii lungi bronzaţi. Plete vopsite, pe care şi le pieptănau des cu degetele încărcate de inele. Ei, aşezaţi pe scaunele de vis-a-vis, bruneţi tare, cu obrajii încă bucălaţi, dar plini de coşuri, treninguri, adidaşi, smecheri.
– Ce fac fetele? Un mall, ceva?, se bagă în seamă negriciosul 1.
– Da ce treabă aveţi voi, hi, hi!?, răspunde chipurile indignată aia cu pantalonii rupţi în cur.
– Poate mergem cu voi? Cum te cheamă, brunet-o?, se bagă şi negriciosul 2 care a ales-o din start pe bruneta cu pantaloni scurţi şi craci lungi, arămii.

-Te iei de prietena mea! – răspunde cealaltă, agasată că prietena are succesuri.

-Mă iau şi de tine dacă vrei!, răspunde galant negriciosul 1, căruia îi erau egale.

– Ai fost la ştrand, de eşti aşa bronzată?, o complimenteatză în continuare negriciosul 2 tot pe aia cu pantaloni scurţi.

– Nţ, am fost la mare!, răpunde jignită bronzata, din vârful buzelor.

– La Mamaia?, plusează negriciosul 2, sigur că o asemenea fineţe nu se putea prăji decât acolo, la fiţe.

– Nţ!, îi răspunde iar bruneta, apoi către cealaltă: Fată, noi nu trebuia să coborâm aicea?

– Da fată, aicea! confirmă rupta-n fund, aşa că se precipită amândouă spre uşă.

– Cum te cheamă? îi strigă de pe scaun negriciosul 2, cu inima zdrobită de tristeţea despărţirii.

– Nicol!, îi aruncă tot din vârful buzelor bruneta, bonus două jumătăţi de buci ieşite din pantalonii scurţi.

– Nicol Kidman!, completează negriciosul 1.

– Pe mine Nicu!, mai apucă să strige şi nefericitul celălalt, în timp ce uşile se închideau implacabile ca destinul.

Până să plece tramvaiul din staţie fetele deja traversaseră şi ne arătau graţios spatele. Băieţii se întorseseră acum spre geam, după coborârea lor. Nu mai aveau ce să contemple în tramvai, dar afară…

– N-are deloc cur pă ea Nicol Kidman asta…, remarcă negriciosul 1

– Hai că are, bă, nu vezi?, o apără până la sfârşit negriciosul 2.

– Lasă-le dreaq, uite-o pe soacră-mea, vinde flori ce-i pasă!, îşi vede negriciosul 1 de destin. Îl aştepta soacra florărească în intersecţie la Dristor. În drepul şaormăriei i-am pierdut pe amândoi. În tramvai au rămas, însă, alte buci. Şi nici n-a fost aşa căldură azi în Bucureşti.

Etichete: ,

3 comentarii la “Nicole si Nicu” Subscribe

  1. Gilbert 12/07/2010 at 06:39 #

    Mi-a plăcut. Romantism modern 🙂

  2. George L 13/07/2010 at 17:23 #

    Deci, bucile astea ale lu fata din poza ie moartea pasiunii, sa mor io. Nu ie sexoase deloc. Deci, io, negriciosul 3, sunt de acord cu celalalt negricios.

    • Dollo 13/07/2010 at 19:34 #

      :)) Negriciosule, bucile din poza erau alea care au ramas in tramvai. Primele doua coborara in treaba lor, ca doar spusei ca le-au facut la baieti din „obrajori” la plecare, la geamul tramvaiului 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților